Buna!
Eu sunt Cami. In noiembrie 2015 mi-am dat demisia de la jobul caldut si platit decent din Bucuresti, mi-am luat rucsacul in spare si am plecat in Asia. Am plecat sa caut alte zari, alti oameni, si, sa ma gasesc pe mine.
M-am plimbat timp de cinci luni si ceva prin Sri Lanka, India, Thailanda, Cambodgia, Vietnam, Laos, Malaezia si Singapore. Povestile despre ce am facut, ce am vazut, ce am trait, ce am simtit, ce oameni am cunoscut, (etc, etc, etc 🙂 ) le gasiti pe blogul acesta.
In mai 2016 m-am intors in Bucuresti si mi-am gasit un nou job caldut si platit decent, iar in octombrie 2017 s-a nascut Bianca.
Imi petrec timpul traind cu ochii deschisi catre oameni si catre situatii frumoase. Scriu lucruri care ma inspira si care, sper eu, va vor inspira si pe voi.
Ma puteti gasi si pe Facebook.
Sa aveti o zi frumoasa, cu soare si plina de zambete! 🙂
cevatimpaici 
Ceau, Cami!
Iti citesc cu interes blogul sa vad pe unde mai sunteti si cum mai este pe acolo…
Mi-a atras atentia in mod deosebit blogul tau de la prima postare si mai ales ideea ta de a te desprinde de cotidian si de a cauta sensuri in sine insasi vazand si descoperind lumea, care mi se pare foarte curajoasa de altfel si pe care am apreciat-o si admirat-o enorm!
Au urmat postari factuale, exprimate cronologic si foarte ingineresc asa, functional as spune.
Daca imi permiti o sugestie de expresie in scris si nu numai: mie mi-ar placea foarte mult sa vad trairile interioare mai mult, sa vad cu ce te lupti si cum se schimba asta in timp, daca o face.
Ancorarea in activitati concrete si faptice, va duce la o esenta a ta clar, insa si focusul sper ca este pe interior.
Daca trairile si reflectarea interioara sunt acolo, nu imi ramane decat sa spun ignora mesajul de mai sus si sugestia!
Si Cami, nu eu ca cititoare a ta sunt importanta, este esenta regasirii tale pe acest drum! Cu ce raman eu nu prea conteaza atat de mult, mi-ar placea sa am satisfactia regasirii tale, prin tine, citindu-te. But no pressure!
Atata timp cat socul cultural este imbratisat cu bucurie, fara reticenta si curiozitatea cu care ai pornit si te-a mobilizat la drum sunt acolo, totul va fi bine!
In the end it’s gonna be ok, if it’s not ok, it’s not the end! -o vorba indiana cred, dintr-un film.
Iti multumesc pentru curaj, pentru ca m-ai inspirat sa vad ca si acel ceva dupa care tanjesc, un job, nu aduce implinirea plenara a fiintei umane, sau nu tuturor sau chiar majoritatii.
Nu m-am prezentat mai deloc, am sa o fac insa la cerere:).Pana atunci sunt o cititoare a blogului tau si un om care deja te admira si cred ca prinde cumva franturi din tine.
Numai bine si o calatorie interioara si nu numai plina de bucurie sa aveti!
Imi permit sa te imbratisez cu caldura!
Mari
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna Mari. Oau..ce sa zic..m-am blocat un pic citind commentul tau. Iti multumesc din suflet pt cuvintele frumoase si pentru sugestie. Este prima data cand scriu public si inca mai tin pentru mine unele lucruri. Sunt in proces de a ma cunoaste si din punctul asta de vedere. Voi vedea eu ce iese 🙂
In ceea ce priveste prezentarea ta, te rog chiar, sunt tare curioasa 🙂
ApreciazăApreciază
Am sa scriu despre mine, ca sunt pe meleaguri nemtesti de vreo 4 ani, insa nu in incercarea de gasire a mea personala, cu aia stau destul de bine, sunt happily married, ci a mea profesionala, dupa un simplu esec de sanatate, un fel de caz in care un chirurg isi pierde capacitatea de a-si exercita profesia datorita unei deficiente de sanatate, de genul tremur distal (al mainilor).
De la un traseu plin de glorie la nivel de studiu al acestei meserii alese cu sufletul, nu am reusit mare lucru profesional datorita unei blocade de curaj si din cauza unor notiuni de etica, morala si deontologie, care se impun a fi incalcate numai pentru a intra sa ocup un post. Inca acest aspect imi este inadmisibil,acest compromis, din respect pentru meseria ce o indragesc atat de mult.
In cei 4 ani am invatat o alta limba noua de la zero, am invatat ca am multe pasiuni, si altele decat citit si filme cu care eram obisnuita in Romania: cochetez cu designul interior, scrisul epistolar (am chiar masina de scris veche), pictatul si altele mai dischisite insa tot din ordinul frumosului.
Sunt deja experta in bucatarit si altele mai mult casnice si deloc intelectuale, desi prin profesie acolo m-as fi incadrat…
Am invatat in multi ani sa apreciez italieneasca „dolce far niente” si reflectarea interioara fata sine, sa apreciez spiritul meu creativ care nu credeam ca exista la nici un nivel, fiind foarte pragmatica de fel.
Traiesc in lumea ideilor cu I mare, si strabat acest traseu totul alaturi de sotul meu, complicele meu in toate cele si fan-ul meu numarul 1.
M-as reprofila din punct de vedere profesional la orice ora, daca as simti vreo atractie la fel de puternica spre un alt domeniu conex macar…mi-a placut alegerea facuta in viata mea a drumului profesional, m-am luptat mult sa ajung sa studiez ceea ce imi place, impotriva dorintelor multora de a urma o alta cale, insa o situatie de boala numai a decis altfel pentru mine, pana in acest punct.
Ma bucur sa te intalnesc aici si din multa experienta de cladit interior, de mai bine de 15 ani cu multa vointa sunt exact acolo unde mi-am dorit sufleteste.
Iti doresc sa scoti the best of aceasta experienta, mai ales interior!
ApreciazăApreciază
Ma bucur sa te cunosc, Mari 😉
ApreciazăApreciază
Hey Cami ! Suntem prieteni pe Fb de ceva timp si ma uit mereu cu admiratie la pozele tale din diferite colturi ale lumii… cu multa invidie si ciuda pentru ca mi-as dori si eu sa merg pe unde-ai mers tu si inca n-am avut curajul 🙂
O sa ma uit peste textele tale si o sa traiesc in locurile prin care ai fost…
Scrie, scrie, scrie, pentru tine si pentru alti oameni care nu au curaj, dar care poate se vor simti incurajati 🙂
Nici nu-mi pot imagina cum ai putea vedea lumea acum, dupa ce ai vazut si ai cunoscut atatea..
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru cuvintele frumoase, Cristi! Sper sa iti gasesti curajul si sa traiesti locuri noi. Ce scriu eu nu e nici 10% din ce traiesc. Merita, crede-ma 🙂
ApreciazăApreciază