Sau tot primul, că la noi nu a trecut deloc. Asta dezbăteau şi Bia cu George zilele trecute în Cişmigiu. Glumesc fireşte. Mi-a plăcut mie poza asta cu ei.

Cazuri noi record în fiecare zi. Azi au fost 698. Cele mai multe din perioada stării de urgență când eram toți speriați şi nu ieşeam cu zilele din case au fost 523 pe 11 aprilie.

Acum nu îi mai pasă nimănui. Copii buluc cu părinții lor la locurile de joacă care, cel puțin teoretic, sunt închise. Oameni fără măşti în Mega, în STB, câte unul şi prin metrou, îmbulzeală în piețe, grupuri de câte 10 adolescenți în parc. Mască pe guşă, pe gură, pe mână, pe o ureche sau deloc.

Problema principală a zilei e dacă ne mai primesc grecii la ei sau nu. Mai ales că unele țări încep să ne interzică deja accesul.

În Cişmigiu se pune de o nouă petrecere că doar trebuie să ne mai ridicăm şi noi moralul după atâta pandemie. Da-o dracu’ de pandemie că ne-am săturat! 10 weekenduri de relaxare cu Bucureştiul lui Caragiale. Asta ne trebuie! Nicidecum impunerea respectării regulilor.

Tata doar ce s-a externat din spitalul Floreasca azi. Deşi nu ar supraviețui unei infectări, bolile lui cronice îi puneau viața în pericol zilele trecute. Aşa ca a trebuit să îşi asume riscul unei potențiale morți prin Covid ca să poată evita riscul mai mare al unei potențiale morți prin infarct. Medicii l-au peticit cum au putut momentan. În două luni trebuie să revină şi să se expună unor noi riscuri de infectare. Oare câte cazuri noi or mai fi peste două luni?

Şi eu? Eu cum sunt? Mai puțin speriată, mai puțin furioasă, mai împăcată cu situația. Noi facem ce putem – purtăm mască, ne spălam des pe mâini, nu ne bulucim nicăieri, nu ne întâlnim cu nimeni. Restul nu mai depinde de noi. Nu pot controla ce fac alții şi evit să cad în capcana panicii „o să murim cu toții din cauza inconştienților!”.

Vom vedea.