15.05.2020 – Testul

Azi e prima zi în care starea de urgență a fost înlocuită de starea de alertă. Numărul de cazuri noi e în scădere. O bună parte din oameni sunt la capătul puterilor psihice din cauza izolării. Tuturor le e dor de aer proaspăt şi libertate.

Chiar acum e protest în Piața Victoriei împotriva „dictaturii” guvernului şi nimeni nu respectă nici o regulă de distanțare. Aşa că o să fie o perioadă cel puțin interesantă.

Mi-am dorit să nu fim în Bucureşti în primul weekend de ridicare a restricțiilor pentru că mă aştept să fie destul de aglomerat peste tot. Aşa că o să ne îmtoarcem duminică după ce, sper eu, va trece primul val de aerisire.

Azi l-au testat pe tata de noul virus. Au făcut asta ca o rutină la centrul unde face dializă de trei ori pe săptămână. Mâine primeşte rezultatul. Sună cineva să anunțe dacă e pozitiv. Dacă e negativ nu sună nimeni. Sper să nu îi sune telefonul mâine.

Cum şi-a luat toate măsurile de precauție posibile până acum şi cum noi am stat cât de mult am putut în casă în Bucureşti, fără să ìntrăm în contact cu nimeni două luni, mă aştept ca rezultatul să fie negativ. Cu toate astea, cum am aflat de test mintea a început să croşeteze scenariul horror cum că rezultatul va fi pozitiv. Şi ce ar însemna asta pentru el, cu toate bolile pe care le are. Ce ar însemna pentru mama, pentru mine, pentru copiii mei.

De când am ajuns aici am stat mult doar în curte. George a fost o dată la Kaufland, o dată să schimbe cauciucurile şi de două ori la magazinul din sat. Pe strada din fața curții trec foarte puțini oameni. Lumea merge atât de puțin încât au apărut vânzători ambulanți de banane şi portocale. Cât e ziua de lungă aud din megafonul unei dubițe „Bananeeeeeee! 12 bananeeeeee, 10 leeeei. Portocaleeee! 3 kilogrameeeee, 10 leeeeei!”. Se mai vând aşa lemne de foc, ouă, pui vii, cartofi, varză, ceapă.

Avem mult mai mult spațiu de trăit şi respirat singuri decât în Bucureşti. Aşa de mult încât pare că nu mai e deloc pandemie. Au fost ore întregi în care am uitat de virus. Testul ăsta însă mi-a adus aminte forțat.

Am oprit însă şirul de gânduri în câteva minute. Am luat notă de faptul că există această îngrijorare şi i-am mulțumit fricii că mi-a atras atenția asupra unei potențiale amenințări. Apoi mi-am văzut de restul zilei.

Am mers până în spatele grădinii unde am lăsat-o pe Bia să ude fasolea cu bunicu’. Apoi mi-am continuat plimbarea de una singură, făcând poze vegetației spontane şi strângând lucernă pentru iepuri.

Am făcut poze şi bradului pe care l-am împodobit de Crăciunul 2018 şi l-am plantat aici primăvara trecută. A trecut cu bine peste iarnă şi pare că va supraviețui. Cel de Crăciunul trecut trebuia să fie tot aici, dar l-am plantat în fața blocului până la urmă. Sper să trăiască şi el.

Mâine mergem să culegem flori de salcâm. Vreau să încerc clătitele cu salcâm.

Sper să nu-i sune telefonul lui tata mâine.

LE. A sunat doar mătusă-mea. În rest nimeni tot weekendul, deci testul a fost negativ. Cum şi noi am stat în aceaşi casă 8 zile înainte de testare (şi cât mai mult în izolare înainte de asta) probabil că şi noi suntem ok.

LLE. Toți cei care fac dializă în centrul tespectiv au testele negative.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.