Bia şi bunică-su îşi compară bubele.

– Bunicu’ are muuuuulte bube pe mâini. Sunt de la lemne!

– Dar tu? Tu ai bube?

– Daaaa. Uite aici, în genunchiul ăsta şi în genunchiul ăsta. Am şi aici (arată alte zgârieturi se pe picioare).

– De unde sunt?

– Am căzuuut, zice îmbufnată.

– Şi te-a durut?

– Îhî.

– Ai plâns?

– Da, şi îşi încruntează fața mică.

◇

Bia jumuleşte frunze roşii, tinere dintr-un trandafir. Merge apoi repede să i le pună bunicului pe bubele de pe mâini.

Înainte să venim încoace am găsit nişte plante de pătlagină lângă Sala Palatului şi i-am spus că ajută la vindecarea bubelor. De atunci toate frunzele au puteri magice.

– Hai, pune frunze aici să îmi treacă.

– Gata. A trecut?

– E mai mică acum, vezi?

– Nu e mai mică. Mai trebuie frunze. Mai aduc una.

Ultima parte s-a repetat de minim 10 ori.

◇

După două zile de frig şi vânt puternic, azi a fost cald. Aşa că am pus masa în curte şi am mâncat afară. Adică noi adulții am mâncat.

Crina s-a tot miaunat în cărucior că îi e somn. Bia a luat două guri de mâncare după care a plecat să vâneze pisica vagaboandă care simțise miros de grătar.

Mergând cu spatele a căzut în tufa de trandafiri pe care o jumulise mai devreme. Acum are alte bube noi cu care să se laude.

Peste câteva zile ne întoarcem acasă cu o Bianca cu ambii genunchi zdreliți şi plină de zgârieturi. 😏