28.04.2020 – Biscuiți arşi

Suntem de şapte săptămâni toți acasă. În ultima perioadă măcar am mai ieşit pe afară, pe lângă bloc şi asta a făcut totul mai suportabil.

Dar tot e greu. Ieri George a stat până la 3.30 să reuşească să termine ceva la muncă. Ca atare azi e rupt şi a ars biscuiții pe care-i lăsasem în grija lui cât timp am culcat copiii. Măcar erau ultima şarjă de biscuiți, prima fiind mancată imediat 😊.

Ieri s-a anunțat că grădinițele vor fi închise până în septembrie. Cel puțin aş adăuga eu. Asta înseamnă încă 18 săptămâni la fel. Poate cu ieşit afară un pic mai departe de bloc, dar tot prin zonă pentru că momentan nu mă descurc să le scot singură pe amândouă. Bia e destul de haotică, fuge cu bicicleta sau trotineta în şosea şi cel puțin unul din noi trebuie să fie mai mereu atent la ea.

Sincer nu ştiu cum ne vom descurca pe termen lung. Da, avem acoperiş deasupra capului şi mâncare şi suntem cu toții sănătoşi, cel puțin până acum. Dar încă cel puțin încă 18 săptămâni asemănătoare par acum o eternitate.

Speranța mea sinceră e că rezultatele vor fi bune în țările care s-au încumetat să deschidă grădinițele şi asta îi va determina pe guvernanți să relaxeze precauțiile măcar pentru grădinițele care îşi vor putea reorganiza activitatea astfel încât să fie cât de sigure posibil. Vom trăi şi vom vedea.

Partea bună este totuşi timpul petrecut împreună. Atunci când nu ne umplem de frustrări şi epuizare psihică. Acum 6-7 luni visam că peste câțiva ani vom pleca toți patru într-o vacanță de câteva luni undeva departe. Îmi imaginam cât de mult ne va apropia o asemenea experiență trăită împreună. Acum suntem apropiați de împrejurări, deşi e departe de a fi o vacanță.

Crina pare că se apropie spectaculos de regresia de somn de 4 luni. Azi nu a dormit deloc bine, a tot plâns şi a trebuit sa intru cu ea în casă mult mai repede decât aş fi vrut. La Bia regresia asta a fost dezastru. Încă ne aducem aminte cu groază de săptămânile în care urla seară de seară câte 2-3 ore şi adormea d-abia la 1 dimineața.

Nici Bia nu a fost în apele ei azi. Afară a reuşit să cadă spectaculos cu fața de asfalt încercând sa prindă mingea. Doar ce îi trecuse vânătaia din obraz de când a dat cu capul de un mâner al canapelei.

Măcar am văzut cum o maşină de poliție a făcut o livrare de la Mac unor polițişti din altă maşină care era parcată la Sala Palatului. Polițiştii respectivi au stat tot timpul într-un colț vorbind între ei despre ieşiri la grătare. Nu au verificat nici o declarație, nu au întrebat pe nimeni de sănătate. Asta apropo de relaxarea din aer.

Oricum eram puțini afară astăzi şi ne ocoleam cu succes unii pe alții.

Încă 18 săptămâni….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.