De două săptămâni ieşim zilnic afară cu copiii. Stăm departe de alți oameni. Când apar mai mulți oameni care vor să stea afară pe lângă noi mă panichez şi îi împing de la spate pe George şi pe Bia să plecăm în altă parte.

De când s-a anunțat că de la 15 mai se ridică restricțiile de circulație oamenii s-au relaxat brusc.

Față de săptămâna trecută numărul de copii văzuți afară a crescut de mai bine de 10 ori.

Am văzut foarte mulți adulți ieşiți la plimbare cu bicicleta care stăteau întinşi pe iarbă. Asta deşi mişcarea în aer liber trebuie făcută pe lângă casă şi ciclismul nu era inclus la activități fizice ci la mijloace de deplasare spre serviciu/farmacie/magazin în comunicările oficiale.

Ieri am ieşit din bloc şi fix lângă scară era un grup de şase tineri. Veniseră la cafeneaua hipsterească de vizavi şi acum îşi savurau cafeau pe treptele magazinelor închise de la parterul blocului. Mai o gură de cafea, mai o glumă, mai o figură pe role. Când ne-am întors acasă, pe aceleaşi trepte erau alte trei persoane. Azi am ieşit din bloc şi povestea s-a repetat cu alți oameni.

Deşi mă bucur pentru cei ce au cafeneaua de vizavi, nu înțeleg cum oamenii brusc consideră că ieşirea din case pentru a mearge în grup să bea cafeaua aia bună de care le-a fost dor reprezintă un motiv întemeiat de deplasare, deşi este în continuare stare de urgență.

E posibil să judec pripit, dar mă tem că dorința lor de a reveni aşa repede la viața dinainte o sa ne coste pe toți.

Echipajele de poliție şi jandarmi circulă ca şi înainte prin zonă, doar că acum pare că au primit ordin să o lase mai moale. Nu mai cer nimănui declarații, ci doar patrulează cu girofarurile pornite.

Azi stăteam cu Bia pe un trotuar din parcarea Sălii Palatului. Locul unde am stat ieri fusese ocupat de un tată şi de fiul lui care se jucau cu mingea. Aşa că ne-am mutat mai departe. Pe stradă a trecut un bunic care controla maşinuța telighidată a nepotului. Copilul fugea după maşinuță. Brusc ne-am trezit cu ei la 50 cm de noi, deşi strada era destul de lată şi aveau pe unde să ne ocolească. Ba cel mic ar fi luat cretă de la Bia să deseneze şi el. M-am blocat şi nu puteam înțelege cum adultul ăla putea fi atât de iresponsabil. Ce căuta acolo peste noi? De ce nu ne ocolea?

Eu am tot încercat să mă feresc de oameni. Am plecat din fața blocului unde se aciuasera clienții cafenelei de vizavi. Am plecat de la rampa pe care se mai dădea Bia cu bicicleta pentru că erau foarte mulți oameni în zonă. Am plecat din zona unde stătusem zilele trecute pentru ca un bărbat a venit cu fiul lui să se joace cu mingea.

Am simțit ca tot fug de oameni pentru a găsi un loc unde să pot sta afară cu copiii şi unde să mă simt în siguranță.

Ştiu că aşa cum eu m-am săturat de stat în casă, s-au săturat toți. Ştiu că aşa cum eu ies, pot toți ieşi să ia aer ca să nu se urce pe pereți. Dar chiar să te duci să bei nu stiu ce cafea hipsterească şi să stai la caterincă cu prietenii tăi prin zonă mi se pare ceva ce nu îşi are încă locul. La fel cum mi se pare că ar trebui sa încercąm cu toții să ne evităm unii pe alții cât mai mult.

Teoretic nu s-a schimbat nimic şi ar trebui să continuăm sa stăm în case şi să avem grijă să ne depărtăm unii de alții când stăm afară. Practic însă lucrurile s-au schimbat deja şi lumea îmi pare brusc într-o stare de vacanță. Şi nu pot să nu mă întreb ce o să fie după 15 mai dacă acum e aşa.

Până acum mă apăsa foarte tare statul în casă şi dorul de cei dragi, dar cu tot cu ieşirile afară cu copiii mă simțeam în siguranță. Azi nu m-am mai simțit deloc în siguranță şi îmi e frică de ce va urma. Sper ca frica mea să fie exagerată şi doar o etapă din adaptarea la noua viață cu mai puține resteicții ce va urma.