Dragă jurnalule,

De o săptămână sunt şi George şi Bia acasă. Stăm toți patru in cele două camere mai tot timpul. Excepții fac doar drumurile la magazin, farmacie sau, rareori, un pic de ieşit afară, la aer.

E a doua zi a stării de urgență. Nu ştim exact ce urmează să se întâmple, dar aşa pluteşte un sentiment că nu o să fie bine…

Am început să scriu ce facem în acest „Jurnal de pandemie”. Scriu ca să pot identifica şi nişte momente frumoase în valul de frică. Ca să încerc să diferențiez cumva zilele astea care par toate la fel, ca să am altceva de făcut decât să dau refresh obsesiv paginii cu numărul de infectați şi de morți. Mi-am impus să iau o pauză de la social media. Oricum e doar coronavirus peste tot…

Azi m-am trezit foarte obosită. Crina a avut muci toată noaptea. A luat de la soră-sa. Asta plus un pic de febră de la cele două vaccinuri de ieri mi-au făcut noaptea frenjuri.

Pe timpul zilei am pictat cu Bia în timp ce o plimbam pe Crina în brațe. Pictura am lăsat-o să se usuce şi am adăugat-o la dosarul „Picturi din pandemie.  Bia. Martie 2020”

George a tot încercat să lucreze de acasă. E tare greu cu doi copii mici, dintre care unul titirez.

Am fost cu Crina la repetarea ecografiei de şold. Prima ecografie ieşise bine, dar la limită şi medicul ne-a sugerat să o repetăm. Am lăsat-o pe Bia acasă plângând, cu George. Este obosită, miaunată şi o sursă infinită de plâns şi tantrumuri în ultimele zile. Tuturor ne este greu.

A ieşit ok ecografia. Mai ciudat e că m-am dus cu maşina până la clinică, eu care mergeam pe jos sau cu transportul în comun. Aşa au mers şi toți oamenii care aveau treabă in partea aia. Nici un loc de parcare. Am lăsat maşina jumate pe o trecere de pietoni. Eu! Ştiu…😔

În clinică bătea vântul – trei recepționere şi doar un client. Eu. Sticle cu dezinfectant de mâini peste tot. Recepționerele sunau toți clienții pentru a vedea cine mai vine la programări. Majoritatea anulau. Un doctor a întrebat când mai are următoarea programare. Răspunsul a fost „peste patru ore”.

Partea frumoasă a zilei a fost că am reuşit să ieşim cu toţii din casă puțin. Am fost pe seară, cu maşina, până la grădina botanică. Crina a adormit repede în cărucior iar Bia a luat viteză pe bicicleta ei fără pedale.

În grădină sunt pomi înfloriți, zambile, narcise şi toporaşi de toate culorile. Doi angajați montau suporturi noi pentru trandafirii cățărători. Am văzut o rață care merge pe cimentul de pe pod şi Bia a râs catre o mierlă până a speriat-o. „Da unde e mierlaaaaa??!!”

Nu am apucat să ne bucurăm prea mult de aer pentru ca Bia ba a obosit, ba a vrut în brațe, ba a plâns, ba avea muci ce trebuiau scoşi, ba a apucat-o făcutul de caca. WC-ul din grădina botanică nu e prietenos cu copii aşa mici. Data viitoare musai să iau scutece de schimb şi pentru ea.

Am ajuns acasă şi am gătit cina – paste cu pesto, broccoli şi roşii.

Mâine trebuie să mergem iar la cumpărături. Am tot încercat azi să dau comandă prin Bringo de vreo 20 de ori. Nu a mers. O să mai încerc şi mâine, poate reuşesc să evit mersul la Mega.

Azi mi-a fost frică. De ce se întâmplă, de ce va urma. Câteodată e copleşitor sentimentul, dar trece când imi mut atenția spre orice altceva. Şi am mare noroc cu George care nu e la fel de speriat ca mine şi mă face să râd deseori. Mare noroc 😊