O jumătate de zi în Sofia

Pe 25 august am plecat în marea aventură cu maşina. Prima oprire avea să fie în Sofia, după un drum de şase ore. Mă temeam de drumul ăsta. Până atunci Bia mersese o singură dată patru ore cu maşina şi fusese destul de greu pentru noi toţi. Nu ştiam cum o să facem să îi dau să mănânce, cum va dormi, cum se va descurca să stea captivă în scoică atâta timp.

Am făcut rezerve considerabile de borcănele cu mâncare. Cum nu îi mai dădusem până atunci habar n-aveam dacă va mânca, dacă îi vor plăcea, aşa că aveam vreo 15 tipuri de mâncare. Cazările le-am luat aproape pe toate prin AirBnb pentru a mă asigura că avem apartamente unde, la nevoie, putem găti ceva uşor sau putem spăla rufe. Am cărat dupa noi ceva mai mult decât minimul necesar, făcand loc în bagaje pentru obiecte inedite precum un blender vertical, cuţit, capsule cu detergent, linguriţe şi cutia cu cafea.

Am reuşit performanţa de a aranja lucrurile astfel încât să incapă în portbagaj, păstrând în spate doar cutia frigorifică cu iaurturi şi sandvişuri, cât şi jucăriile Biancăi.

La ora 8 am reuşit să plecăm din faţa blocului. Nu am vrut să plecăm cu noaptea în cap pentru că ne puteam caza în Sofia începând cu ora 14. În plus, habar n-aveam cum va reacţiona copilul la mersul cu maşina noaptea, aşa că am preferat să o lăsăm să îşi facă somnul acasă.

Prima oprire a fost OMV-ul de pe drumul spre Giurgiu unde am băut o cafea, am mâncat câte un sandviş şi am încercat, fără succes, să îi dăm Biancăi ceva de mâncare. Mai aveam încă vreo cinci ore şi  jumătate până ajungeam. Şi, mai mult, a doua zi urma să plecăm, dis de dimineaţă, către Skopje.

Am ajuns în vamă şi am trecut relativ repede de partea românească. Pe pod însă ne-am blocat în coada de maşini care încercau sa iasă din ţară. Bineînţeles că statul blocat în trafic a coincis cu momentul în care pe Bia a luat-o oboseala şi a început să se miaune şi apoi să plângă de-a dreptul. Ne-am oprit să luăm vignetă pentru Bulgaria şi să schimbăm şoferii. Eu am trecut în spate şi George la volan, în timp ce copilul dormea suspinând în scoica care era pusă pe scaunul din dreapta faţă. Eram deja obosită şi mai aveam ceva drum de făcut.

Nu ştiu cum au trecut toate orele de stat în maşină până am ajuns în Sofia. Ne-am mai oprit de câteva ori, am mai mâncat câte ceva, am încercat să o ţin pe Bia ocupată cât mai mult timp. A mâncat şi ea câte ceva, a şi vomitat un pic pe mine şi pe scaun, a mai dormit. Când am ajuns, într-un final, eram frânţi toţi trei.

Ivo, gazda din Sofia, ne-a scris că e posibil să întârzie puţin. Nu ştiu cum, dar am mai găsit nişte rezerve să nu fac o criză de nervi. A venit, ne-a arătat apartamentul şi a plecat. Eram singuri, într-o casă unde puteam să ne odihnim un pic, în timp ce Bia îşi putea face de cap explorând locurile noi. I-am dat să mănânce, am băut şi noi câte o cafea şi am încercat să ne punem pe linia de plutire. Era ora 16 şi părea că a trecut o veşnicie de când plecasem de acasă. Trăisem cu cafea şi câteva sandvişuri, aşa că foamea ne-a dat afară pe uşă.

Ne-am plimbat prin centrul oraşului pe unde, mergând pe jos, ies în evidenţă doar catedrala Alexandr Nevski şi încă nişte chestii bisericeşti. Am găsit chiar şi un târg de icoane. Mari credincioşi bulgarii ăştia, la fel ca şi noi.

Emblema Sofiei

 

Iocoaneeee, icoaneeee avem!

Am stat un pic pe iarbă în unul din parcurile din centru şi am făcut câteva poze.

Biancăi i s-a făcut iar  somn şi a început un nou program de miauneli. Am pus-o în manducă sperând că va adormi când merg, dar a început să se zbată şi să plângă şi mai tare. Voia să sugă pentru a se linişti şi a adormi, aşa că ne-am retras într-o zonă mai nepopulată şi am reuşit să o alăptez în sistemul de purtare, în mers, aşa cum văzusem că se face când studiasem nişte filmuleţe pe youtube despre asta. Cu toată încercarea mea de a o adormi, nu am reuşit, dar măcar s-a liniştit din plâns.

Ne-am plimbat pe la teatru şi am făcut câteva poze pe marginea fântânii.

În poze pare că ne-am distrat mai mult decât ţin minte

Am plecat apoi la restaurantul pe care ni-l recomandase Ivo, unde am mâncat pe repede înainte pentru că ne era foame. Dar şi pentru că ne grăbeam să ajungem înapoi la cazare ca să o putem pune, într-un final, pe Bia la somn. Toţi chelnerii erau foarte drăguţi şi se jucau cu ea, ceea ce ne-a ajutat pentru ca ea s-a înveselit şi a uitat, temporar, de oboseală (şi de miauneală).

Odată ajunşi acasă, am făcut câte un duş şi am căzut, toţi trei, rupţi.

Un gând despre &8222;O jumătate de zi în Sofia&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.