Răsfoiam ieri caietul pe care l-am avut cu mine în Asia. Cu ocazia asta mi-am amintit o zi din Laos şi cum am simţit dorul de casă.

Stăteam în pat, în pensiunea din Vientiane. Era prânz şi tare cald afară. Ne era foame, dar nu destul de mult încât să ne împingă pe uşă afară. Oraşul nu era tocmai unul prietenos, sau aşa l-am perceput noi. Eram blocaţi acolo pentru câteva zile, în aşteptarea vizei de Thailanda.

În ziua respectivă ne trezisem de dimineaţă pentru a ajunge la consulat şi a depune actele pentru viză. Acesta era însă închis din cauza nenumăratelor sărbatori legale thailandeze, aşa că ne vedeam nevoiţi să ne extindem şederea în oraşul neprietenos.

Căldura, foamea şi dezamăgirea nevoii de a sta într-un loc care nu ne plăcea in mod deosebit ne-au trezit melancolia şi dorul de casă. Aşa că am început să visăm la ce vom mânca şi bea când ne vom întoarce. Asta este lista pe care am scris-o atunci şi pe care am găsit-o aseară.

Voua de ce v-a fost dor, de acasă, în călătoriile voastre?