O fugă până la cascada Rinului

Ne-am trezit dimineaţă în hotelul din Basel. Am fost la micul dejun unde Bianca a reuşit să smulgă un zâmbet personalului elveţian care era destul de rece. Am terminat de strâns bagajele şi, când să facem checkout-ul, copilul a adormit. Am lăsat-o să doarmă înca vreo oră pentru că, oricum, o aşteptam pe prietena noastră să vină să ne ia cu maşina.

La ora de checkout am coborât în hol şi am aşteptat. Bineînţeles că au apărut micile probleme ale călătorului – internetul hotelului se deconecta din trei în trei, telefonul amicăi noastre avea un google maps care refuza să mai funcţioneze, iar noi ştiam că trebuie să ne întâlnim cumva cu ea.

Până la urmă a reuşit să ajungă şi ne-am găsit. Nu am stat prea mult la vorbă şi îmbrăţişări pentru că ne grăbeam să ajungem la ei acasă. Cele două fete (a noastră şi a lor) s-au văzut scurt, pentru prima oară. Pe drum au facut un  drăguţ cor de gângurit şi un nu la fel de drăguţ cor de plâns. 🙂

Am ajuns, am despachetat, am mâncat şi fetele s-au putut cunoaşte în voie. Bianca avea atunci 8 luni iar Ali 11. A fost caraghios cum nu prea puteau sta împreună dar nici despărţite.  Când erau împreună singura lor misiune părea să fie să se urce una peste alta, să se lovească peste cap sau să se tragă de păr. Cum o luam pe Bianca in braţe, după ce îşi luase câteva pălmuţe, cum voia înapoi la Ali.  Pesemne era foarte important să vadă care e treaba cu omuleţul ăla în miniatură.

Cum prima parte a zilei a fost ocpată cu drumul între Basel şi Zurich, nu am mai avut timp de vizitat mare lucru. Pe după amiază am decis să dam o fugă, cu toţii, până la Cascada Rinului.

Şi fugă a fost pentru că, pe drum, cele mici au adormit. Aşa cum ştiu toţi părinţii, când copilul adoarme în maşină, niciodată, dar niciodată, nu te opreşti! Din contră, conduci pe toate străduţele pe care le găseşti. Şi uite aşa am avut ocazia de a vedea o bună parte din zona rezidenţiala de lângă cascadă.

Am ajuns în parcare după ce s-au trezit mânderele şi am dat un tur de forţa pe lângă cascadă. Ne-am oprit pentru câteva poze, am urcat până într-un loc de unde se vedea şi partea din spate a căderii de apă.

Yeei, cascada! Binca înca era somnoroasă 🙂

 

Nu am nimerit chiar cea mai însorită zi
Şi în spatele cascadei

M-am amuzat un pic văzând că singurul restaurant unde se putea mânca la ora aceea era unul indian. Ce Dumnezeu caută un restaurant indian la cascada Rinului? Răspunsul a fost evident după ce am văzut vreo 4-5 autocare pline cu turişti indieni. Se pare că este un loc destul de vizitat. 🙂

Dacă nu eşti pe fugă, poţi să faci o plimare cu barca pe lângă cascadă şi poţi mânca apoi un chicken tikka masala. Asta da experienţa elveţiană!

Barcă plină de turişti indieni care admiră frumuseţile căderii de apă

Somnul inopinat în maşina risca să strice programul de masă şi dormit al lui Ali, aşa că ne-am urcat repede în maşină şi am plecat spre casă. De la cascadă am rămas cu câteva poze, imaginea grupurilor de turişti indeni şi zgomotul puternic al apei.

Pe drum spre casă, parcă pentru a ne strica planurile şi mai bine, ne-a prins o ploaie ca în poveşti. Am ajuns însa numai bine ca să dăm de mâncare copiilor, să îi băgăm la somn şi să stăm câteva ore de vorbă, doar între adulti.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.