Am avut azi una din zilele alea tipice de mama, in care nu s-a intamplat nimic notabil. Daca m-ar intreaba cineva la sfarsitul zilei „Ce ai facut azi?”, i-as spune „Nimic special. M-am cam plictisit”.

Si totusi, ce am facut azi?

M-a trezit Bianca la 9, hlizindu-se si vorbind pe limba ei. Am stat cu ea prin casa un pic, dupa care a trebuit sa o culc pentru ca era gata obosita la 30 de minute de la trezire. A adormit si am iesit din dormitor sa imi iau la revedere de la George, care urma sa plece la munca. Nu am apucat sa stam mai mult de 5 minute impreuna pentru ca Bianca s-a trezit si a trebuit sa o adorm la loc.

Am plecat la 11.30 sa imi fac niste analize, apoi la cumparaturi. Ne-am intors acasa si am mancat amandoua. M-am apucat sa fac mancare cu ea in sistemul de purtare. Nu a rezistat pana la capat si a adormit, asa ca am dus-o in dormitor, am scos-o din manduca si am asezat-o in patut. Mare mi-a fost fericirea cand am vazut ca a adormit singura la loc, asa ca m-am dus in cealalta camera si am inceput sa citesc. In 10 minute s-a trezit iar. Am lasat cartea si m-am intors in dormitor.

Am incercat sa citesc in timp ce o alaptam si dormea, doar ca nu pot face asta prea mult timp pentru ca imi obosesc mainile tinand cartea. Asa ca am mai stat langa ea pana a adormit de tot si, cu miscari de felina iesita la vanatoare, am reusit sa ma ridic din pat si sa evit toate punctele care scartaie de pe parchetul din dormitor. Am apucat sa mai citesc vreo 20 de minute pana s-a trezit din nou, de data asta definitiv.

Ne-am jucat putin, apoi m-am dus sa fac un dus pentru ca trebuia neaparat sa imi spal parul. Dusurile nu mai sunt de mult ce erau. Reusesc sa ma spal peste tot, cand sunt singura cu ea, in maxim 3 minute, timp in care verific de cel putin 5-6 ori ce face si vorbesc cu ea de dupa perdeaua de dus. Asta da eficienta.

M-am apucat apoi sa fac un pic de ordine prin casa. Am pus-o pe Bianca, din nou in sistemul de purtare si am dat cu aspiratorul. Nu am cum sa aspir altfel pentru ca ii e frica de sunetul pe care il face si incepe sa planga. Am spalat chiuveta din baie, WC-ul si am sters praful prin casa. I-am dat sa bea un pic de apa din canita ei (i-am cumparat una care nu se sparge si care are doua toarte pentru a o putea tine ea). A baut un pic dupa care a varsat restul de apa pe mine, facandu-mi un neasteptat dus rece. Mi-am pus pantalonii la uscat si am luat unii noi.

I-am facut apoi de mancare (branza de vaci cu mar si zmeura) si i-am dat sa manace. O las pe ea sa tina lingurita dupa ce o umplu cu mancare, asa ca, cu tot cu un pic de ghidaj de la mine ca sa-si nimereasca gura, tot a reusit sa-si intinda branza roz pe tot corpul. Si pe mainile mele, si pe parul meu proaspat spalat si pe pantalonii mei cei proaspa luati din dulap.

Am spalat-o pe ea facand numai mar pe chiuveta din baie proaspat spalata. M-am spalat si pe mine si m-am dus apoi sa o imbrac. Am observat, in timp ce o imbracam, ca pata de branza de pe pantalonii mei este solida si risc sa las o dara de mancare prin casa asa ca am spalat si pantalonii pe zona patata. Am ramas cu ei uzi pe mine pentru ca mai aveam doar o pereche de pantaloni curati de casa si nu aveam de gand sa ii risc si pe aia azi.

Am incercat sa o adorm iar, dar nu am reusit, asa ca m-am schimbat si am plecat cu ea la Mega sa iau hartie igienica. Nu aveam neaparat nevoie de hartie, dar aveam nevie sa ies din casa si imi tot gasesc mici misiuni de indeplinit pentru a simti ca am un scop. In 15 minute eram inapoi si ma intrebam ce sa fac mai departe.

Pana la urma am reusit sa o adorm din nou. Am incercat sa citesc in continuare, dar somnul ei nu a durat mai mult de 20 de minute, asa ca, desi ma luase si pe mine somnul a trebuit sa ma trezesc si sa o duc la joaca. Ne-am jucat amandoua o perioada, am mai mancat o banana, dandu-i si ei si amuzandu-ma de cum s-a mozolit iar toata.

Pe la 17.30 am iesit din nou afara. Mi-am luat o inghetata si am incercat sa o mananc tinand-o nefiresc de sus, ca sa nu ajunga la ea. Nu am fost atenta si a reusit sa isi bage mana de vreo doua ori in inghetata, tot incercand sa si-o traga la gura. Pana la urma am reusit sa o mananc fara sa o scap pe jos, dar, a fost printre cele mai rapid mancate inghetate din viata mea. Am dat o tura de Cismigiu si ne-am intors pe Elisabeta spre casa. Avea chef de joaca asa ca se hlizea la diversi oameni pe strada. M-am amuzat copios de reactiile ei, si ale oamenilor pe care ii intalneam, si catre care simtea nevoia sa zambeasca cu ambele gingii la vedere.

La 18.45 am ajuns din nou acasa si eram destul de obosita. Aveam chef doar sa zac, dar Bianca era verde si cu chef de joaca. As lasa-o sa se joace daca nu s-ar tari spre cablurile bagate in priza care sunt febletea ei in ultima perioada. Asa ca am scos-o de sub masa din sufragerie, de la o distanta de doar cativa centrimetri de prelungitorul din care ieseau delicioasele cabluri, si am incercat sa vad daca vrea sa doarma.

Nu a vrut asa ca am iesit din nou afara. George se intalnea cu niste prieteni in oras asa ca am trecut pe la ei pentru 10 minute ca sa o vada pe Bianca. Am stat un pic de vorba, am mai ras si, cand au inceput discutiile despre Revolut, mi-am dat seama ca seara baietilor continua si e timpul pentru noi, fetele, sa mergem acasa.

Pe drum eram franta. Ma gandeam cum nu am avut prea mult timp pentru mine azi, cum ma straduiesc sa citesc cartea asta de vreo saptamana si nu am facut prea multe progrese, cum as vrea doar sa imi dau drumul la un film cand ajung acasa si sa nu fac nimic. Stiam insa ca trebuie sa ii dau din nou sa manance, sa o spal dupa ce mananca si, probabil sa stau cu ea pana voi reusi sa o adorm (niciodata nu stiu la ce ora voi reusi sau daca voi avea vreun pic de timp sa-mi trag sufletul dupa aceea).

Daca ati rezistat pana aici, probabil ca sunteti deja plictisiti de insiruirea unor evenimente neinteresante. Stiu ca si eu as fi. Ganditi-va ca eu le-am si trait azi, nu doar le-am citit undeva. 🙂

Eram deci pierduta intr-o stare de oboseala, de plictis intelectual, intr-o zi in care nu am vorbit mai nimic interesant cu nimeni. Si, in starea aia, m-am uitat la Bianca si mi-am dat brusc seama ca nu as vrea sa fiu niciunde altundeva. Cu toata ziua asta stearsa, cu toata lipsa de timp  si intreruperile constante, cu toata oboseala, mi-am dat seama ca nu imi doresc sa fiu in alta parte sau sa fac altceva. Este pentru prima data in viata mea cand sunt exact unde trebuie sa fiu si fac exact ce trebuie sa fac.