Fara penali (in functii publice)

De o luna m-am inscris in USR, filiala Bucuresti Sector 1. Am intrat in politica pentru ca  cei de la conducere „Sunt toti la fel!„. Dar si pentru ca „Daca noi, cei care nu suntem la fel, nu incercam sa facem ceva bun in tara asta, atunci ii lasam pe ei sa conduca in continuare, si plecam sa cautam normalitatea in alta tara„.

Ce am facut pana acum?

Impreuna cu o colega, consilier local la Sectorul 1, am initiat un proiect mai amplu, despre care nu pot povesti inca prea multe pentru ca e foarte la inceput si vrem sa mai avem niste lucruri puse la punct inainte de a-l face public.

In afara de asta, m-am alaturat initiativei colegilor mei de a strange semnaturi pentru campania FaraPenaliInFunctiiPublice.

Ce vrea initiativa asta?

„Nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării.”

Asa ca am fost la librarie si am cumparat un clipboard rosu. Am printat si cateva foi pentru Bucuresti si Ilfov.

Am sperat ca nu va crede nimeni ca-s de la PSD, dar ablastru nu aveau.

Am luat-o pe Bianca si am iesit la plimbare. Am zis ca nu are ce sa fie rau daca, pe langa plimbarea in sine, vorbesc si cu niste oameni si strang niste semnaturi.

Cu listele in geanta…
…si foarte mult entuziasm, am plecat in parc 🙂

Intram in parc si ma uit la cei asezati pe banci. Ii scanez repede: domnul care pare homeless si pe care il vad pe aceasi banca, zilnic, de un an si jumatate; cativa pusti care par sa fi chiulit de la Lazar; trei fete foarte aranjate care discuta despre cumparaturi. Nu par nici unii publicul tinta, asa ca merg mai departe.

Trec pe sub cel mai mare platan din Cismigiu. Din fata vin doua femei impingand doua carucioare. Imi fac curaj si le intreb daca vor sa semneze pentru FaraPenali.

— Pentru ce?
— Fara penali in functii publice? Stiti ce este?
— Are legatura cu politica?
— Oarecum. E o initiativa cetateneasca, sprijinita de USR, care isi doreste impiedicarea celor care au fost condamnati definitiv la inchisoare, sa mai candideze la functii publice, ca primar, parlamentar sau presedinte.
— Dar tu esti din USR, nu?, ma intreaba neincrezatoare una dintre mame.
— Da, sunt in USR. Strang semnaturi, nu pentru ca mi-a cerut cineva din partid sa fac asta, ci pentru ca vreau sa aduc aminte oamenilor pe care ii intalnesc de normalitate.

Semneaza amandoua, chiar daca cea neincrezatoare, tot neincrezatoare pare sa fi ramas. Le multumesc si le urez o zi frumoasa.

La locul de joaca, langa trambuline, i-am cunoscut pe Cristi si Gina. Au cam 27 de ani si au venit in parc cu fiul lor de 6 ani, Vladut. Cristi este brunet, cu parul carliontat si pare incurcat cand il intreb daca stie despre campania FaraPenali. Ii explic despre ce este vorba, dar nu ma lasa sa termin. „Adica daca noi avem cazier, nu ne mai angajeaza nimeni. Ei de ce sa aiba voie sa se intoarca in Parlament?” intreaba retoric.

Cei doi par oameni simpli care au avut ceva greutati pana la momentul acesta. In ciuda tineretii lor, li se poate citi tristetea pe fata. Tristetea, aveam sa aflu, venea din faptul ca au fost nevoiti sa plece din tara pentru o viata mai buna. El in Anglia, iar ea in Franta. Acum s-au intors in tara, in vacanta, pentru a isi petrece niste timp impreuna. Nu m-a lasat inima sa-i intreb cu cine sta Vladut. Visul lor este sa se poata muta impreuna, dar, deocamdata, mai au de muncit pentru a strange bani.

Gina este sfioasa si nu prea vorbeste. Se uita insa admirativ la Cristi in timp ce el imi povesteste ca in tara nu se poate trai. „Cum sa traiesc cu 10-12 milioane, cat imi da aici  daca ma angajez la Cora? In Franta iei 1500 de euro salariu daca lucrezi la Cora. Cum acolo pot da banii aia si aici nu pot? Ca preturile sunt aceleasi. O Cola costa la fel si in Franta si in Romania”. Mi-a mai povestit ca lui Nastase nu trebuia sa ii dea drumul, ca Petre Roman si Iliescu sunt de vina pentru ce se intampla in tara, ca el l-ar vota pe Becali sau “pe ala de-a murit, cum ii zice? Vadim!”. A povestit multe Cristi. Supararile lui erau multe si amestecate. La final si-a cerut scuze pentru ca m-a suparat cu ale lui. “Nu m-ai suparat, Cristi! Imi pare rau ca ti-am rascolit supararile”.

Pe o banca sta doamna Ioana. Fumeaza o tigara si sufla fumul departe de carucioarele unde dorm cei doi gemeni de care are grija. Doamna Ioana e din Constanta. S-a mutat la Bucuresti cu fiul ei care e anul intai la drept. Este bona pentru a mai castiga un ban in plus.

Nu ii pot lua semnatura pentru ca nu am la mine foaie cu Constanta, dar mai stam de vorba. “Cat are fetita?” ma intreaba. 7 luni. Aflu ca „gemenii au 8 luni” si ca „e greu cu doi copii, mult mai greu decat cu unul”. Ii spun ca mie imi e greu cateodata cu unul, nu vreau sa ma gandesc cum ar fi cu doi.

Imi povesteste ca nu a fost de acord cand fiul dumneaei a intrat in politica la 14 ani. “A fost seful tineretului liberal!” imi spune insa cu mandrie in glas. Imi spune ca e bine ca am facut un copil. Cati ani am? 33. Nu par de 33. Multumesc! “Sa mai faceti unul, da?”. Mai fac doamna, mai fac. Gemenii se trezesc si incep sa scanceasca. “Nu stiu ce au. Nu prea au dormit azi si nu ma inteleg cu ei. Ce vrei Eric, mama? Iti dau niste apa?”.

O las pe doamna Ioana sa preia controlul asupra situatiei si plec spre casa. Sta sa ploua si n-as vrea sa imi ude copilul…sau semnaturile.

In drum spre casa ma intersectez cu doi barbati la vreo 30 de ani. Si-au luat cate un fresh de portocale de la 5toGo si discuta destins despre ceva.

— Buna! le zic zambind.
— Buna! imi raspund tot zambind.
— Vreti sa semnati pentru FaraPenali?
Se schimba la fata, maresc pasul si aud, in trecere, un „NU” ferm.
— Bine. Sa aveti o zi frumoasa, le spun intorcand deja capul dupa ei.
Nu cred ca m-au auzit…


Numele celor din povesti nu sunt reale pentru ca nu i-am intrebat cum ii cheama. Nici nu m-am uitat pe foi la ce nume au trecut, pentru ca sunt date cu caracter confidential.

Tricou cu FaraPenali nu am, dar daca vedeti prin Cismigiu o femeie cu un copil in manduca verde si cu un clipboard rosu, eu sunt. Veniti si semnati! Daca nu ma gasiti, puteti gasi colegi de-ai mei la gurile de metrou (urmariti pagina FaraPenali pentru a vedea pe unde sunt). Sau puteti sa printati lista de pe site, sa o completati (eventual mai cereti semnaturi prietenilor sau vecinilor) si o aduceti la unul din sediile sau corturile USR.

Si hai sa ne imaginam impreuna ca am trai intr-o tara unde nu ar fi nevoie sa ne amintim care este normalitatea! Hai ca se poate! 🙂

 

Un gând despre &8222;Fara penali (in functii publice)&8221;

  1. Am semnat pe lista unui coleg. Cred si-mi doresc sa fim ”Fara penali in functii publice”. Cum am fost de acord si cu Punctul 8 de la Timisoara si alte initiative cetatenesti. Doamne ajuta! sa fie! Ma bucur de initiativa ta de a incerca sa schimbi ceva si sper sa poti. 🙂 Numai bine!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.