Haide sa vorbim despre sex

Postul asta este cel mai greu lucru pe care l-am scris public vreodata. L-am scris, in mai multe zile, printre lacrimi si noduri in stomac. Am facut toate astea pentru ca sunt de parere ca e necesar. In primul rand mie, pentru a exorciza demonii, apoi celor ca mine. Nu in ultimul rand e necesar in contextul coalitiei pentru familie, luptei BOR impotriva educatiei sexuale in scoli, sentimentului de rusine si inadecvare ce se aprinde in sufletul majoritatii conationalilor mei, cand vad scrise aceste trei litere – sex.

Daca ma uit la mine, cea de acum, as zice ca am ajuns departe in ceea ce priveste deschiderea mintii. Ma consider o persoana care vrea sa invete si sa inteleaga cat mai multe. De asemenea, de catva timp, am pornit o lupta impotriva sentimentului de rusine ce mi-a fost inoculat, prin educatie, fata de multe lucruri pe care, acum, le consider normale.

Am incept sa scriu despre alcoolismul tatalui meu. Au urmat apoi posturile despre nasterea naturala. Am avut si aici de-a lupta cu sentimentul de rusine fata de experienta traumatizanta a hemoroizilor despre care nu auzisem absolut nimic pentru ca e rusinos sa vorbesti despre zona aia a corpului.

Acum voi scrie despre sex.

Nici eu, ca si multi altii ca mine, nu am vorbit niciodata cu parintii mei despre sex. Acelasi lucru a fost valabil si la scoala – nici un profesor nu s-a riscat vreodata sa abordeze un asemenea subiect. In afara de doamnele care au venit, prin clasa a VI-a, sa ne dea absorbante si sa ne explice despre menstruatie, si de orele de anatomie, nimic legat de aparatul reproductiv nu a fost discutat cu vreun adult. Niciodata.

Asa ca am aflat ce e sexul de prin revistele sexi si filmele porno ce circulau intre prietenii fratelui meu mai mic. Cu toate astea, inca priveam toata activitatea asta cu oarecare uimire si curiozitate.

Undeva prin generala, dupa un revelion petrecut acasa cu parintii, am plecat intr-o dupa-amiaza la niste vecini. La intoarcere acasa am dat peste ai mei facand sex. Din nou, nimic ciudat. Probabil ca multi au o poveste d-asta. Si ar fi ramas la stadiul de poveste amuzanta daca nu ar fi fost reactia maica-mii. A fost socata ca am intrat peste ei. Am simtit venind dinspre ea un val de vina, rusine si resentiment catre taica-miu. Tin minte ca stateam in pat si ma uitam la televizor. Erau niste programe in reluare de la revelionul TVR. Tin minte foarte viu cum niste oameni dansau si cantau, si asta pentru ca incercam din rasputeri sa ma sustrag din prezentul in care maica-mea plangea, zicandu-mi ca ii pare rau ca am vazaut-o asa, ca e numai vina lui taica-miu, ca ea nu a vrut dar el a insistat, ca ii e rusine si sa o iert. Imi venea sa imi sap o groapa si sa ma bag in ea, doar ca sa scap din situatia aia. Asa am invatat ca sexul este ceva murdar si rusinos, ceva de evitat si de ascuns.

Tot in perioada aceea, o parte din prietenii de pe strada isi incepusera deja viata sexuala. Avea o vecina care facea sex ba cu unul, ba cu altul, pe unde apucau – acasa la cate unul, dupa cate un copac, in wc-ul de la carciuma din capatul strazii. Baietii faceau atata misto de ea cand erau singuri incat imi era clar ca era o curva oribila si o persoana ce trebuie evitata. Si sexul, la randul sau, era ceva murdar si care te transforma dintr-o fata normala, in scursura societatii. Fata respectiva, aveam sa descopar mai tarziu, era de fapt o persoana de treaba, calda si prietenoasa. Cand am mai crescut mi-am petrecut mult timp in vacante cu ea si am aruncat la gunoi imaginea de subom pe care i-o atasasem. Sexul a ramas insa acel ceva ce te transforma din fata in curva.

In clasa a XII-a eram indragostita de un coleg de clasa. Fusesem indragostita de el inca de prin clasa a X-a. In vacanta dintre a XI-a si a XII-a s-a intamplat ceva magic si, inexplicabil pentru mine, am ajuns sa fim impreuna. Eram in al noualea cer pentru ca nu as fi visat vreodata cum cineva asa popular, cum era el, s-ar putea uita vreodata la o fata mica, neinteresanta si tocilara, cum credeam ca sunt eu. Cateva saptamani am zburat pe nori pufosi, pana cand am ajuns la discutii despre sex. El isi incepuse viata sexuala. Eu eram virgina. Am avut vreo doua tentative de a face sex, nu pentru ca imi doream prea mult, ci pentru ca ma temeam ca altfel il voi pierde. Aveam o prietena care imi povestea cum ca el se purta mai frumos cu o alta tipa cu care se culcase si cum ca, cel mai probabil, ar trebui sa fac si eu acelasi lucru. Au ramas la stadiul de tentative pentru ca nici el nu isi dorea sa aiba de-a face cu o virgina. Povestea asta a culminat cu un moment in care mi-a sugerat sa rezolv aceasta „problema” cu altcineva si poate, apoi, totul va fi ok intre noi. Poveste de dragoste a murit la scurt timp dupa aceea. Nici acum nu stiu exact de ce s-a terminat, dar m-am impacat cu idea ca a fost o iubire adolescentina care vine, lasa cateva urme pe care le duci toata viata, si trece. Asa am invatat ca virginitatea este o problema care trebuie rezolvata si ca trebuie sa gasesc pe cineva care ar fi dispus sa isi asume aceasta povara.

Am ajuns la facultate tot virgina. Intre timp prietena mea cea mai buna, A, se indragostise de O si isi incepuse viata sexuala. Asa ca nu mai conteneau povestile despre cat de minunat este sa faci sex. Doar ca eu aveam problema aia numita virginitate.

Intr-o seara eram in caminul unde statea O. Eram intr-o camera cu un baiat al carui nume nu il mai tin minte. Nu mai tin minte nici daca eram singuri sau mai era si altcineva in camera. Stateam in patul de sus si ne sarutam. M-a intins pe spate si s-a urcat peste mine. Mi-am zis ca poate asta e momentul sa scap de povara mea. Cand a inceput sa imi descheie pantalonii, m-am panicat. Nu voiam asta, nu cu cineva pe care cunosteam vag de cateva zile si nu in camera aia murdara de camin. I-a zis sa se opreasca. „Stai ca nu dureaza mult, o sa vezi. Numai putin.” imi zicea in timp ce se impingea in mine din ce in ce mai dureros. „Dar nu vreau” am scancit. Dar el parca nu ma auzea si continua sa incerce sa ma penetreze. Mi-am dat seama ce se intampla si am impietrit. Nu am  mai putut zice nimic. Nu mai tin minte nimic altceva, in afara de o durere surda care a stat cu mine timp de cateva saptamani. Nu stiu cum m-am imbracat, cum am iesit din camera sau ce s-a intamplat dup-aia. Nu am povestit nimanui ce se intamplase. Imi era frica, rusine si speram ca daca ma port ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, totul va fi in regula.

La scurt timp dupa aceea eram cu prietena mea, A, si cu cativa oameni la un alt baiat, coleg de facultate cu baietii din caminul cu pricina, acasa. Ascultam Hybrid Theory si ma simteam aproape in largul meu. Relatia cu prietena mea se racise inca din timpul liceului cand facusem ceva ce nu se face, de care inca imi e rusine si care va fi, poate, subiectul unui alt post despre acest sentiment urat. Dar inca nu pot scrie despre asta. In fine, in seara respectiva cantam versurile uneia din piese in timp ce ea povestea, cu admiratie, cum ca eu stiu tot albumul pe dinafara. Am fost fericita pentru ca aveam impresia ca voi putea cumva reinoda prietenia noastra. In aceasi seara am ramas doar eu cu gazda. I-a sunat telefonul si era un alt coleg de-al lor. I-a spus la telefon ca e acasa cu mine si cu alti cativa oameni. „Vezi ma ca maimuta aia se fute.” am auzit venind dinspre telefon. Eu eram maimuta.

Pana nu demult aveam „problema” virginitatii pe care trebuia sa o rezolv cumva. Apoi, dupa trairea unei experiente traumatizante, ma transformasem intr-o curva. Avusesem dreptate in perceptia mea asupra puterilor transformatoare ale sexului.

Asa ca am facut ce mi-a dictat sistemul meu de aparare – am fugit. Ani de zile nu am vorbit cu nimeni despre ce patisem. M-am indepartat de toti oamenii car erau vag apropiati de seara aia, de omul ala, de facultatea aia. M-am indepartat inclusiv de prietena mea din liceu si nu am vorbit multi ani. Am fugit intr-un alt colt de lume, unde nu cunosteam pe nimeni si, mai ales, nimeni nu ma cunostea si nu avea cum sa afle ce mi s-a intamplat.

Dar fuga nu m-a salvat de trauma ascunsa in mine. Am avut parte de ani de zile de experiente sexuale, in cel mai bun caz plictisitoare, in cel mai rau caz, si mai traumatizante decat ce din camin. Experientele care au urmat au fost si mai dureroase pentru ca eram cumva complice la ele. Chiar ma intrebam, la un moment dat, cum fac de ii gasesc pe barbatii astia defecti, carora le face atat de multa placere sa imi vorbeasca urat, sa ma loveasca sau sa ma umileasca in timpul actului sexual. Psihologii ar spune poate ca era modul meu de a cauta persoanele potrivite pentru a ma reintoarce in camera aia de camin si a reusi sa scap din rolul de victima. Nici acum nu prea pot spune „Nu. Nu imi place” sau „Nu am chef”. Fac, de cele mai multe ori, ce am facut si atunci: inghet, ma depersonalizez si astept sa se termine. Mintea mea a invatat ca asa poate supravietui.

Mi-am facut curaj multi ani mai tarziu si am incercat sa povestesc, negasindu-mi bine cuvintele, ceea ce traisem. Doar ca interlocutorul meu era un tip cu care doar ce incepusem de curand o relatie si care, era cel putin la fel de defect ca si mine.  L era beat in seara aia, asa cum avea sa fie in majoritatea serilor pe care le-am petrecut impreuna. M-a oprit din a povesti pentru ca „este mult prea trist ce mi s-a intamplat si el nu poate sa auda asa ceva”. Mi-am inghitit lacrimile, si povestea si le-am adancit in mine. Am invatat atunci ca mai bine tin pentru mine rusinea, frica si neputinta pe care le simteam si le ascund inapoi in suflet. Doar traisem ani de zile aproape normal facand asta, asa ca parea singurul lucru pe care il puteam face pentru a imi continua viata.

Acela a fost insa inceputul unui nou set de traume, traite alaturi de L, de umilinte si experiente care ma fac sa ma cutremur cand mi le amintesc. Nopti de plansete de una singura si de depersonalizare in fata betiilor si a momentelor sexuale pe care nu ar trebui sa le traiasca nimeni. Niciodata. Mi-a luat aproape trei ani sa inchei relatia cu L ca, mai apoi, sa il intalnesc pe C.

C era  un barbat, probabil ranit in acelasi fel ca si L. In cele cateva ori cat am fost impreuna mi-a oferit o gama variata de traume si umilinte, de o intensitate uimitoare, pe care inca prefer sa nu le povestesc.

Pana cand m-am saturat. Simteam cum clocoteam de furie si voiam sa urlu, sa lovesc si sa scap odata.

Atunci l-am intalnit pe George care a fost cel mai bland om pe care l-am stiut vreodata. Pe langa faptul ca m-am simtit in siguranta langa el, mi-a oferit si oglinda de care aveam nevoie pentru a incepe sa vad si sa vindec din ranile acumulate in ani. Am inteles, din reactiile mele violente in unele momente, ca ceva e in neregula cu mine.

Intr-o noapte, in Bangkok, dupa niste sex putin mai fizic, m-am strans intr-un colt al patului si am inceput sa plang. M-am blocat pur si simplu si nu puteam sa vorbesc. Nu puteam sa gandesc, nu puteam sa explic ce s-a intamplat. Am luat caietul pe care il aveam cu mine si am inceput sa scriu. Au trecut minute in sir in care scriam cu furie, pagina dupa pagina si plangeam, in timp ce George se uita la mine si nu intelegea ce se intampla. Am scos atunci, din adancul amintirilor, trei momente de trauma sexuala profunda, umbre ale trecutului plin de neputinta si rusine. I-am dat sa citeasca si s-a ingrozit. A fost furios pe oamenii aia si nu a inteles cum au putut face ce au facut.

Asa am inceput procesul meu de vindecare. Au trecut doi ani si ceva de la noaptea aia din Thailanda. Nu sunt bine tot timpul, dar sunt din ce in ce mai bine. Faptul ca scriu aici este un nou pas catre normalitate.

Am inteles uitandu-ma la Ted-talk-ul asta ca ceea ce am trait eu in camera aia de camin a fost viol. Ca nu e nevoie sa fie totul foarte violent, nu e nevoie de un boschete in spatele unui bloc, nu e nevoie de cutite sau ochi vineti. Am inteles, de asemenea, ca baiatul respectiv, cel mai probabil, habar n-are ce a facut atunci. Si el, ca si mine, ca si altii pe care i-am intalnit apoi si care m-au ranit si mai tare, fac parte dintr-o generatie care a crescut fara sa li se vorbeasca despre sex, fara sa primeasca o educatie in sensul asta, fara sa aibe habar ce e aia normalitate si care au invatat, putinul pe care il stiau, din filme porno. E nevoie de atat de putin ca sa ranesti pe cineva. Doar de cateva clipe.

Prima mea relatie in care m-am simtit ca sunt eu insami a inceput in anul trei de facultate. V era cu un bucurestean care ma placea si ma aprecia. Din pacate, si el era parte a generatiei care nu stia multe despre sex, iar eu am fost prima lui partenera. Asta, coroborat cu trauma mea si cu lipsa de cunostinte despre sex, au dus, cateva luni mai tarziu, la o sarcina. Eram absolut ingrozita si habar n-aveam cum am ajuns in situatia aia si cum sa scap.

Aveam 21 de ani (nu 15-16 cum au alte fete care patesc asta) cand am inceput sa banuiesc ca sunt insarcinata. V avea  19. Eram acasa, in vacanta de vara, si ma trezeam in fiecare dimineata sperand ca aia avea sa fie ziua in care imi va incepe menstruatia. Dar nu era aia, si nici urmatoarea, si nici urmatoarea. Imi era clar ca nu pot vorbi cu mama despre asta. Nu puteam cere o alinare sau un sfat pentru ca s-ar fi iscat o furtuna. Imi era, din nou, atat de rusine incat m-am blocat.

V a venit de la Bucuresti intr-o zi cand eram singura acasa si a adus un test de sarcina. A iesit pozitiv. Am decis ca nu se poate afla ce am facut, ca nu vreau sa intrerup facultatea, ca nu pot avea grija de un copil atata timp cat nu sunt in stare am grija de mine. Asa ca, cu sprijinul si intelegerea mamei lui V, am hotarat sa fac avort.

Mama lui V fusese obligata de viitorul ei sot, tatal lui V, sa avorteze inainte de casatorie. Ramasese insarcinata si, la cum era stabilita nunta, sarcina avea sa fie vizibila pana atunci. Asa ca viitorul ei sot a decis ca nu e normal ca ei sa fie in aceasta situatie, ca ce va zice lumea daca ea va fi insarcinata la nunta, asa ca a avortat, chiar daca isi dorea copilul. L-a avut pe V la scurt timp dupa aceea si l-a iubit enorm. Avortul ei a fost pe vremea lui Ceausescu, cand erau interzise prin lege si nu mi-a povestit despre el, dar nu imi pot imagina ce experienta traumatizanta trebuie sa fi fost. Asa ca m-a sfatuit sa fac un avort la o clinica privata si a platit ea pentru utilizarea anesteziei totale, astfel incat sa nu fiu constienta atunci cand se va intampla. Ii voi fi recunoscatoare toata viata pentru asta.

Asa ca nu tin minte mare lucru. Am ramas cu mici crampeie de amintiri: cum doctorita care m-a consultat inainte de avort m-a certat ca sunt needucata si imi bat joc de viata unui potential copil ramanand insarcinata, cum numaram inapoi de la 10 dupa ce mi s-a injectat anestezicul, cum mi s-a pus un tampon mare intre picioare si am fost mutata, cum m-am trezit singura intr-o camera unde erau hainele mele intr-un sac de gunoi, cum m-am imbracat si am mers clatinat pana la sala de asteptare unde V statea de ceva ore, cum am zacut in pat vreo cateva zile, incapabila sa gandesc sau sa simt mare lucru. Mi-a ramas si faptul ca, de-a lungul timpului, ma mai gandesc cum as fi putu avea un copil. Azi ar fi avut 12 ani.

Imi tot rasunau in minte cuvintele mamei mele „Nu spune, mama ce e la noi in casa, ca e rusine.” Asa ca nu am spus nimic nici despre avort nimanui, pentru mult timp.

Am 33 de ani si inca nu sunt impacata cu ceea ce a insemnat viata mea sexuala de pana acum. Mai am multe de lucru cu mine si mai am nevoie de multa intelegere si caldura din parte lui George pentru a ajunge acolo. Totul a fost minunat si atat de usor cu el o buna perioada de timp. Apoi a venit fiica noastra, Bianca, oboseala si frustrarile si am ajuns, din nou, intr-un loc negru. Sunt blocata intr-o lume in care imi doresc sa fim impreuna si sa ne bucuram unul de altul, dar nu mai pot simti placere.

Asa ca am facut ceea ce ar fi trebuit sa fac de mult. Am investit intr-un curs despre sexualitate feminina si placere. Ieri am vazut cateva filmulete in care niste femei din State povesteau ce inseamna sexul pentru ele, ce le place, ce nu le place, cum comunica cu partenerii lor, cum exploreaza. Vorbeau asa de normal despre tot incat am fost socata de simplitatea lucrurilor. Apoi m-am infuriat.

Sunt atat de furioasa cand ma gandesc ca toate experientele mele ar fi pututu fi evitate daca as fi avut parte de educatie sexuala din partea parintilor si a scolii. Ma infurie faptul ca societatea este inca in negurile evului mediu si, cel mai probabil, si azi fete si baieti se ranesc in continuare unul pe altul. Nu imi invinovatesc parintii. Stiu ca rusinea lor de a vorbi despre asta trebuie sa vina, la randul ei, din niste traume. Dar din rusinea lor s-a nascut trauma mea. Care s-a transformat in rusinea mea.

Eu nu vreau ca rusinea mea sa fie baza traumei fiicei mele. Asa ca nu imi mai e rusine. Imi recunosc rolul de victima si imi dau dreptul sa plang, pentru ce am trait, si sa ma alin. Ea va sti, cat de repede posibil, ce inseamna sexualitate, si ce e normal si frumos si ce e deviant si dureros. Nu va invata despre sex din filme porno si, sper eu, va sti sa zica „Nu! Nu vreau!” si sa actioneze ca atare.

Suntem o tara de in inculti sexual, care ne ranim unii pe altii. O tara de rusinati si pudici. O tara in care biserica si coalitia pentru familie nu fac altceva decat sa militeze pentru trauma de maine a copiilor de azi.

Asa ca haide sa vorbim despre sex. Sa vorbim cu partenerii nostri si cu amicii. Sa ne acceptam ce am facut unora si ce ni s-a facut noua. Pentru binele copiilor nostri, haide sa trecem peste rusine si sa vorbim cu ei despre sexualitate, ca despre orice alt lucru normal al omenirii. De ce vrem sa ii invatam sa manance corect, sa vorbeasca corect, sa se poarte corect dar ii lasam sa se descurce singuri cand vine vorba de sex? Rusinea nu aduce nimic bun, asa ca hai sa ne videcam de ea si sa ne permitem sa traim frumos.

 

Reclame

3 gânduri despre &8222;Haide sa vorbim despre sex&8221;

  1. Imi pare rau, Cami, ca ai trait astfel de momente. Am fost socata sa citesc prin cate experiente dureroase si traumatizante ai trecut. Esti o femeie puternica si te admir. Mi-am amintit de vacantele petrecute la tara, cand eram noi mici. Ma gandeam apoi daca o stiu pe fata aceea de care spuneai…dar deja eu nu mai eram in “peisaj” cand erai tu in generala. Nu stiu de ce ne-am indepartat cand ai devenit din copil, o domnisoara. Mi-ar fi placut sa ramanem prietene ca in copilarie si sa vorbim cate-n luna si-n stele. Te imbratisez si iti doresc sa iti depasesti traumele, una cate una, si sa te bucuri de placerea de a face dragoste cu persoana iubita. Stiu ca acum este greu, cand ai un copil. Dar cand iti doresti ceva, gasesti o cale. Si eu am de luptat la capitolul acesta, avand nu unul, ci doi copii. Un Paste fericit iti doresc!

    Apreciază

    1. Buna Cornelia. Si eu urmaresc cu admiratie ce se vede pe FB din viata ta si a familiei tale. M-a impresionat mult filmuletul cu poze din viata fiului tau si iti admir dedicatia si dragostea pentru el. Traumele sunt pe vindecate, d-aia am si avut puterea sa scriu public despre ele. Poate ne vedem candva, cine stie. Te pup si Sarbatori Fericite!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.