Nu sunt tata. Nici macar barbat. Ceea ce voi scrie vine din observatie, empatie si presupuneri. Nu voi prezenta realitatea cuiva, ci perceptia mea asupra unei realitati.

Suna alarma de la telefon. Deschizi ochii si, in dormitor, este inca intuneric. Te dezmeticesti si te intinzi sa o opresti repede, ca nu cumva sa le trezeasca. Mai stai cateva minute in pat. Corpul tau nu functioneaza bine inca. Esti obosit si amortit. Te uiti la iubita si la fiica ta. Dorm amandoua duse.

Te ridici usor din pat si iesi din dormitor in varful picioarelor. Blestemi pentru a nu stii cata oara parchetul care scartaie fix la usa. Intri in baie si inchizi usa usor. Incerci sa nu faci zgomot, dar esti prea amortit sa functionezi normal. Te faci gata si te duci in sufragerie. Incepi sa te imbraci cu lucrurile pe care ti le-ai lasat de seara. Iti dai seama ca ai uitat sa iti iei ciorapi, asa ca te indrepti, pe varful picioarelor, spre dormitor. Apesi pe clanta usor si nenorocitul de parchet scartaie iar sub pasii tai. Deschizi sertarul si auzi un geamat de nemultumire. Stii privirea crancena care se indreapta spre tine din pat. Ai gresit, esti vinovat ca ai uitat sosetele! Trebuie sa fii crucificat! Iesi din dormitor, in timp ce ele stau inerte in pat. Te incalti si pleci.

Te inghesui in metrou impreuna cu ceilalti oameni care merg la ora asta la munca. Te uiti la niste stiri pe telefon. Nu mai ai de mult energie sa citesti o carte in metrou. Asa ca dai cu degetul pe ecranul telefonului, la fel cum face cel e langa tine si cel de langa el.

Ajungi la munca si, intr-o zi proasta, lumea te ia de bun. Nu conteaza daca esti obosit, frustrat, daca te doare capul sau mintea ti-e la cearta de aseara. Bug-urile trebuie fixate si release-ul trebuie sa iasa! Iti petreci ziua in sedinte, linii de cod si stakeholderi care habar n-au ce vor. Nici nu stii cand s-a facut sapte seara. Trebuie sa pleci spre casa. Deja ai intarziat si stii ca iubitei tale ii e greu singura cu copilul. Stii ca e posibil sa o gasesti iar innegurata si plansa. Stii si ca, in aceste conditii, ai comis pacatul de a intarzia. Esti vinovat!

Te urci in metrou, te duci la Mega, iei cate ceva si ajungi acasa.

— Buna seara, iubito! Ce faci?
— Buna seara. Eh, asa si asa. Cu copilul asta. Nu prea mai pot.
— Stiu ca e greu iubito. Hai, da-mi-o mie.
— Ce vrei sa faci? Sa stai cu ea sau sa faci de mancare?
— Ce vrei tu, iubito. Tu ce vrei sa faci?
— Hai ca fac eu de mancare ca am stat cu ea toata ziua.
— Bine. Stai sa ma schimb si o iau.

Ea pleaca in bucatarie si tu ramai cu fiica ta. Copilul iti zambeste, cand te vede, dar isi pierde repede rabdarea. Incepe sa se zbata in bratele tale. O pui jos si incerci sa ii atragi atentia cu o jucarie „Ia uite zdranganica, taticule!”. O ia, da de doua ori din manuta si o arunca. Ii dai alta jucarie. Face la fel. Si ii dai alta.

Pana la urma incepe sa maraie si o iei in brate din nou. O plimbi prin camera si ii arati iar colectia de masinute. Tot speri ca o se se invete cu ele si nu o sa le distruga cand mai creste. Din bucatarie se tot aude zgomot. Masa nu e gata inca, asa ca duci copilul in baie. Ii verifici scutecul doar ca sa mai treaca niste timp. Daca trebuie schimbat, o lasi cat mai mult pe masuta si faci totul cu incetinitorul.

Masa e gata. Copilul e pus in landou si sta in bucatarie cu voi. Mancati, in timp ce purtati prima discutie, despre nimicuri, din ziua respectiva. Speri ca o sa poti termina de mancat fara plansete.

Terminati de mancat si speli vasele. Ai vrea doar sa te intinzi pe canapea si sa stai un pic. Macar 10 minute. Dar auzi apa in baie cum curge. Se pare ca e timpul de baita. Vezi cum imaginea celor 10 minute pe canapea zboara ca o pasare speriata.

Dupa baita copilului, ele pleaca in dormitor. Este ora de masa a fetitei si poate, cu putin noroc, o sa adoarma. Faci un dus si iesi repede din baie. Stingi toate luminile din casa si te intinzi pe canapea. Auzi din dormitor cum copilul maraie. Poate adoarme totusi.

Se intoc amandoua in sufragerie. Inca nu e timpul de somn. Iei copilul si te joci cu el in timp ce iubita ta sta intinsa si se uita la tavan. Mai incearca sa o adoarma de cateva ori, fara succes. Ea este din ce in ce mai obosita si fetita din ce in ce mai maraita.

Este 23 si copilul incepe sa planga. O iei in brate si stai pe canapea. Stii ca ureaza somnul dupa acest plans. Aproape ca rasufli usurat. Dar nu poti inca pentru ca se zbate prea tare in bratele tale. Vine iubita ta si o ia. O tine in brate pana cand se potoleste si adoarme. Iti face semn sa te duci in dormitor. Te ridici si mergi spre pat in varful picioarelor, injurand parchetul care scartaie. Te asezi in pat si stai nemiscat.

Vine si ea cu copilul. Il aseaza foarte usor jos, ca sa nu-l trezeasca. Gata! Ne-am potolit cu totii. O iei in brate si stati asa cateva minute. Copilul se trezeste si ea se ridica din bratele tale si se intoarce sa o adoarma la loc.

Stai un pic nemiscat. Stii ca daca faci vreun zgomot acum vei fi certat. Esti vinovat ca faci zgomot! O invelesti, o pupi pe tampla si ii urezi noapte buna. Te intorci pe partea ta de pat si speri sa adormi repede. Esti obosit dar ti-e greu sa adormi. Stii doar ca nu trebuie sa te foiesti pentru ca iar vei fi vinovat. Maine o iei de la capat.

Stiu ce ti-e greu iubitule. Iti multumesc pentru tot ce faci si te iubesc!