Cum e sa nasti natural – Episodul 5 – Recuperarea

Cand am facut publice primele poze cu Bianca, pe langa urarile de bun venit pe lume, am primit si o serie de “Recuperare Usoara!”. Eram atat de fericita si de recunoscatoare ca nasterea fusese mai usoara decat ma asteptam si pentru copilasul ala mic de langa mine, incat disconforturile pe care le aveam mi se pareau minore. Asa ca, desi citisem destul de mult despre ce pot experimenta dupa nastere, nu mi se parea ca recuperarea e mare filozofie.

Acum insa, uitandu-ma inapoi, imi dau seama ca am avut ceva de tras, si asta pentru ca, desi citisem, nu eram pregatita pentru unele aspecte ale recuperarii. Asa ca, pentru femeile ce vor naste, am sa scriu ce am trait eu si cum am trecut peste diverse probleme. Trebuie sa repet ca povestea este o experienta personala si nu toata lumea are aceleasi manifestari fiziologice dupa nastere.


Episodul 5 – Recuperarea

Sase saptamani dupa nastere femeia este numita lauza. Aceste sase saptamani coincid cu perioada de recuperare si, la sfarsitul lor, dupa ce primeste ok-ul de la medicul ginecolog, se presupune ca pot fi reluate activitatile anterioare nasterii, si chiar sarcinii. Unele dintre efectele nasterii trec mai repede, altele mai greu, asa ca cele sase saptamani sunt doar o treapta de trecut.

Unele din lucrurile pe care le voi povesti sunt, din nou, destul de neplacute. Altele sunt “rusinoase” in mentalitatea autohtona. Poate tocmai din cauza rusinii, nici eu nu aflasem nimic despre ele si a trebuit sa ma chinui singura sa gasesc o rezolvare. Cum nu cred in rusine, cel putin nu in situatii absolut banale, legate de fiziologie, o sa povestesc nepovestibilul.

Asadar, iata o lista cu problemele pe care le-am intampinat dupa nastere:

  1. Oboseala

Ce este?

Este obseala crunta care iti impiedica mintea sa mearga ca de obicei si corpul sa functioneze normal.

Cum se simte?

Cand am venit din maternitate eram absout distrusa de oboseala. In trei nopti petrecute acolo am dormit maxim 4 ore. Restul timpului mi l-am petrecut cu Bianca, incercand sa o linistesc din plans sau plimband-o prin camera.

Problema majora e ca nici cand am ajuns acasa nu aveam cum sa ma odihnesc. Nu am dormit mai mult de 3-4 ore legat pentru ca trebuia sa o hranesc, sau sa o schimb, sau sa o tin in brate pe Bianca cand plangea.

Cum am scapat?

Dupa somn intrerupt timp de cateva saptamani, organismul meu s-a adaptat. Acum ma trezesc odihnita si daca dorm 9 ore cu 5-6 treziri pe timpul noptii.

 

  1. Ragade mamare

Ce sunt?

Ragadele sunt crapaturi adanci, la nivelul sfarcurilor sau areolei. Apar, de cele mai multe ori, din cauza pozitiei incorecte de supt a copilului.

Cum se simte?

Am ajuns acasa din maternitate si tin minte ca ma chinuiam sa o hranesc pe Bianca. Ambele sfarcuri erau dureroase si aveau ragade. Stangul, cel care fusese molfait o noapte intreaga ca pret pentru cateva clipe de somn, era absolut oribil. Nu arata oribil, dar era crapat si avea coji. Unele orificii prin care ar fi trebuit sa iasa laptele erau blocate de niste coji maronii (ca alea ce se formeaza cand pielea e zgariata). Aspectul nu e nimic in comparatie cu cum se simtea. De fiecare data cand puneam copilul la sanul ala imi dadeau lacrimile. Era ca si cum ar fi avut 1000 de cutite mici si ascutite in gurita. Cu primele picaturi de lapte ieseau si cateva picaturi de sange din ranile cu pricina. Dupa ce termina de mancat, puteam vedea fasii de piele moarta si inmuiata, albicioase. Le prindeam cu unghiile si le desprindeam de pe sfarc. Cand areola se usca, dupa masa, cojile maronii se intareau si toata zona se simtea ca niste smoala in care erau prinse pietricele.

Ambii sani au avut ragade si asta a insemnat pentru mine cateva zile de suferinta. Stiam insa ca trebuie ca fetita sa manance din ambii sani asa ca, cu tot cu durere, sangerare si suferinta, o puneam ba la un san, ba la celalalt.

Cel mai oribil era momentul dinainte de hranire. Stiam ca trebuia sa o hranesc, stiam ca o sa ma doara groaznic, dar nu aveam de ales. Imi incordam tot corpul si asteptam durerea. Venea, inevitabil, si aducea, la pachet, si cate un set de lacrimi care se scurgeau pe obraji.

Cum am scapat?

Cu Garmastan. E un unguent special conceput pentru ragade care se foloseste dupa fiecare hranire. Idea e ca zona afectata sa nu ajunga sa se usuce – ori mananca copilul, ori e unsa cu alifie. In plus, din cauza durerii si a alifiei, nu puteam sa am sanii acoperiti de nimic, asa ca vreo saptamana am stat la bustul gol prin casa.

Pe langa asta, am incercat sa fiu mereu atenta la pozitia de supt a copilului si sa o corectez. Nu a fost nevoie sa apelez la un consultant in alaptare pentru ca facusem niste cursuri inainte de nastere care m-au ajutat mult (mult mai mult decat consultantul de la Regina Maria). Dar, as fi apelat la unul fara nici o problema, daca nu as fi reusit sa ma descurc singura. Recomand tuturor sa faca asta decat sa sufere de unele singure.

  1. Sani angorjati

Ce sunt?

La cateva zile de la nastere incepe sa se formeze in sani laptele matur, care inlocuieste colostrul. Acest lucru vine la pachet cu ceea ce se numeste si “furia laptelui”. Poate fi doar o marire si intarire dureroasa a sanilor, dar, in unele situatii in care nu se procedeaza corect, poate duce la infectii de genul mastitei.

Cum se simte?

Sanii mei au inceput sa se intareasca la 4-5 zile de la nastere. Erau ca niste pietroaie, tari la atingere, si durerosi. Oricat ar fi mancat Bianca, nu reusea sa scoata destul lapte din sani, asa ca dureau fara sa fac nimic. La mine a coincis si cu perioada ragadelor, asa ca alaptarea a fost un chin la inceput.

Apogeul neplacerilor legate de angorjare a fost intr-o noapte, pe la 3. M-am trezit din somn din cauza durerii. Nu puteam sta nicicum – pe burta in nici un caz, pe spate sau pe parti durea ba un san, ba altul. Eram obosita, dar stiam ca nu am nici o sansa sa mai dorm. In plus, imi era teama ca daca nu voi reusi sa drenez din laptele acumulat, unele dintre canale se vor bloca si se vor infecta. Nu imi era frica neaparat de infectia in sine ci de faptul ca ma va impiedica sa imi alaptez copilul. Asa ca, la 3 dimineata, incalzeam apa si puneam prosoape calde pe sani, masam sanii (operatiune dureroasa dar necesara) si scoteam manual lapte. Apoi udam alte prosoape si le bagam in congelator, si le puneam, reci, pe sanii din care scosesem lapte anterior. Asta am facut vreo doua ore.

Cum am scapat?

In afara de a avea grija ca fetita sa manance cand are nevoie, de a scoate manual lapte cu masaj prealabil, nu am facut nimic. Angorjarea a trecut de la sine in 2-3 zile. Oricum, exista si alte sfaturi care se pot aplica si care sunt utile, la nevoie. Din nou, o cautare pe net sau sfatul unui consultant in alaptare pot face diferenta intre o experienta dureroasa si neplacuta si una absolut oribila.

  1. Canale lactifere blocate

Ce sunt?

Cand copilul nu mananca destul dintr-o parte a sanului, sau nu manaca eficient, canalele din zona respectiva risca sa se blocheze.

Cum se simte?

Se pot simti niste mici noduli la atingerea sanului, insotiti de durere. In cazul meu, unele canale faceau ca lateralele sanului sa se intareasca si sa fie dureroase. Alta data s-a blocat un canal din partea superioara. A fost oribil. Nodulii erau vizibili cu ochiul liber si durerea era considerabila.

In plus, cred ca e bine de precizat ca blocarea canalelor poate aparea in toata perioada de alaptare, nu doar in primele zile, asa cum se intampla cu angorjarea sanilor.

Cum am scapat?

Am masat usor zona dureroasa si am pus copilul sa suga. In cazul blocajului din zona superioara a sanului a trebuit ca Bianca sa fie asezata invers decat de obicei pentru ca barbia ei (zona care face suptul activ) sa fie plasata in dreptul canalului blocat. Dupa cateva inghitiuri de lapte, simteam efectiv cum se deblocheaza zona si durerea a disparut complet.

  1. Incontinenta urinara

Ce este?

Din cauza faptului ca muschii pelvisului au suportat timp de 9 luni greutatea copilului, ei se slabesc pe timpul sarcinii. Asta poate duce la incontinenta urinara, adica inabilitatea de a tine urina in vezica urinara.

Cum se simte?

Din cate am citit, asta poate fi o problema grava dupa nasterea naturala si se poate intinde pe ani de zile. Am citit despre femei care au ramas toata viata cu incontinenta urinara.

La mine a fost mai usor. Totul era normal pana in momentul in care simteam ca trebuie sa merg la baie. Atunci, din clipa in care realizam asta, trebuia sa fug efectiv la baie daca voiam sa nu fac pe mine. Parca creierul ii zicea vezicii “vezi ca trebuie sa te golesti” si ea executa imediat. Partea ciudata era ca, oricat as fi incarcat sa incordez muschii pentru a ma tine pana la baie, nu reuseam sa fac asta si cateva picaturi scapau, aproape de fiecare data.

Cum am scapat?

In timp, muschii si-au revenit la normal, si in vreo doua-trei saptamani, problema a disparut. Am facut cateva exercitii de contractare si relaxare a muschilor pelvisului, dar nu am fost consecventa.

  1. Vindecarea epiziotomiei

Ce este?

Epiziotomia este taierea chirurgicala a unei parti din zona pelvisului pentru a facilita iesirea copilului si pentru eliminarea riscului unei rupturi. Nu stiu daca in strainatate se practica asa de des, dar la noi este o constanta a nasterii naturale. Se prefera vindecarea unei taieturi drepte a pielii decat riscul unor rupturi, care sigur nu vor fi drepte, sau a unor fisuri anale.

Cum se simte?

Taietura chirurgicala n-am simtit-o. Am simtit in schimb nodurile de la cusaturi si faptul ca pielea era stransa. De fiecare data cand stateam in fund, in pat, cu picioarele intinse, simteam cum ceva trage de pielea din zona pelvina. Durerea nu a fost asa de mare, dar asta s-a datorat supozitoarelor cu Indometacin pe care le puneam la 12 ore, sau cand incepea sa ma doara.

In plus, timp de o saptamana nu am putut sta in fund. De fiecare data stateam pe o pernuta si ba pe o parte, ba pe celalalta.

Cum am scapat?

Rana s-a vindecat relativ usor. La 6 zile de la nastere am fost la control, unde doctorita mi-a scos firele externe. Daca vindecarea nu a fost dureoasa, scoaterea firelor a durut neasteptat de mult. Am simtit cum taia firul si o senzatie de usturime puternica cand il tragea din tesut.

Dupa eliminarea firelor externe, am scapat de senzatia de tesut strans, dar am mai avut dureri temporare ale cicatricii. In locul in care a fost o cusatura, tesutul a cicatrizat mai ciudat. La controlul de sase saptamani puteam simti o galma la atingere ce ma durea. Cu toate acestea, acum totul a revenit la normal (nici o galma si nici o durere).

Am avut si doua cusaturi interne, la nivelul vaginului. Din cauza durerii simtite cand au fost scoase celelalte, am ales sa astept pana la sase saptamani cand firele s-au resorbit si au cazut singure.

  1. Eliminarea lohiilor si riscul de infectie

Ce sunt?

Lohiile sunt formate din tesutul din interiorul uterului care se curata dupa sarcina si sunt eliminate. Pe langa aceasta curatare, mai poate curge si o cantitate mica de sange. Aceste scurgeri pot dura pana la sase saptamani dupa nastere.

Din cauza combinarii acestui proces fiziologic cu epiziotomia, exista un risc de infectie destul de mare. Asta impune niste reguli stricte de igiena.

Cum se simte?

Se simte ca o menstruatie normal, doar ca mai abundenta si mai indelungata. Arata altfel decat o menstruatie, lohiile plecand de la o culoare rosiatica si transformandu-se, in timp, in roz deschis si galbui. Scurgerile sunt considerate incheiate cand este reluata secretia vaginala normala.

Cum am scapat?

Lohiile au fost eliminate de la sine si nu a trebuit sa fac mare lucru in legatura cu asta.

In ceea ce priveste evitarea riscului de infectie, am avut grija sa spal usor zona epiziotomiei, cu apa calda si sapun dupa fiecare folosire a toaletei. In plus, la recomandarea medicului ginecolog, am luat antibiotic timp de 7 zile dupa nastere si am facut spalaturi vaginale cu Tantum Rosa. A fost prima data cand am folosit un irigator. A fost destul de incomod sa fac asta din cauza celor doua fire pe care le aveam a nivelul vaginului.

  1. Refacerea florei intestinale si vaginale, dupa tratament antibiotic

Ce este?

La internarea in maternitate aveam un streptococ de grup B si am venit la spital cu membranele rupte. Asta a insemnat ca toata perioada cat am stat internata am primit antibiotic. Din cauza epiziotomiei, am mai primit inca sapte zile de antibiotic. Cele zece zile de pastile au distrus, pe langa bacteriile rele si pe cele bune. Pe scurt, flora intestinala si cea vaginala erau aproape inexistente.

Cum se simte?

Eu nu am simtit nici un discomfort, sau poate nu mi-am dat seama ca ceva ce simteam este de la distrugerea florei. Oricum stiam ca este important pentru corpul meu sa fac ceva pentru refacerea florei.

Cum am scapat?

Am luat probiotice pentru flora intestinala si am mancat cat mai variat. Am luat ovule de Gynophilus pentru flora vaginala dupa incheierea celor sase saptamani de lauzie.

  1. Pozitia incorecta a corpului (cocoasa) si dureri de spate

Ce este?

Imediat dupa nastere eram cocosata si ma durea spatele ingrozitor. Cand ma uitam in oglinda, vedeam o femeie obosita, cu cocoasa si umerii cazuti.

Cum se simte?

Totii muschii mei se simteau de parca ar fi trecut printr-o trauma teribila.

Cum am scapat?

L-am rugat pe George sa ma atentioneze ori de cate ori ma vede ca stau cocosata. Atunci imi ridicam ambii umeri spre urechi si-i lasam sa cada intr-o pozitie mai fireasca. Foarte utile mi-au fost si cateva minute de yoga post-natala, facute zilnic. A fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut pentru corpul meu in perioada de lauzie si le recomand cu caldura. Eu am facut folosind filmuletele astea, dar puteti alege orice va este potrivit.

Este important de stiut ca nu trebuie sa va fortati pentru ca puteti face mai mult rau. Miscarile se fac usor si relaxat, fara a forta mai mult decat va permite corpul, care este sensibil in perioada aceasta.

  1. Constipatie

Ce este?

Stim cu totii ce e constipatia, asa ca nu voi detalia. 🙂

Cum se simte?

Eu nu am avut de-a lungul timpului probleme cu constipatia, asa ca a fost destul de greu acum. Au fost momente in care aveam impresia ca am vreun blocaj intestinal si o sa trebuiasca sa ajung la doctor. A fost, de asemenea, singura data in viata mea cand am cumparat microclisme de la farmacie pentru a putea elimina reziduurile din corp.

Constipatia, corelata cu hemoroizii de la punctul urmator, a fost cel mai oribil aspect al recuperarii.

Cum am scapat?

Am mancat multe legume verzi, multe salate. Am evitat, pe cat posibil carnea si produsele animale. Nu puteam insa sa le elimin din alimentatie pentru ca nutrientii din ele ii erau necesare Biancai. Am luat un mix de fibre de la Plafar si le-am mancat dimineata cu iaurt si banane. Asta a fost micul meu dejun multe saptamani. De asemenea, am baut multa apa.

Organismul meu s-a reglat foarte greu. Au trecut cam trei luni si jumatate pana cand tranzitul meu intestinal a revenit la normal.

  1. Hemoroizi

Ce sunt?

Sunt niste vase de sange inflamate la nivelul rectului. Au mai multe grade, in functie de severitate. Inainte de nastere ,aveam un hemoroid de grad 1, adica intern si cea mai usoara forma. Nu imi facea probleme mai deloc. Se inflama o data sau de doua ori pe an si atunci simteam doar niste mici dureri.

Cum se simte?

Este cel mai oribi lucru care mi s-a intamplat dupa nastere, din punct de vedere fizic. Si asta pentru ca nu stiam nimic inainte de a ma confrunta cu niste dureri atroce. Nu stiam nimic nu pentru ca se intampla rar, ba chiar e foarte frecvent intalnit la femeile care au nascut natural. Pentru ca este insa legat de zona corpului considerata rusinoasa, nimeni nu iti explica inainte de nastere cum poate fi.

Cand am vorbit cu medicul gincolog sau cu cel de familie despre faptul ca „ma distrug hemoroizii dupa nastere”, nu au parut deloc miscate de durerea mea. Mi-au spus ca este absolut normal. Mi-au recomandat niste creme care nu au facut mai nimic, si aia a fost tot din punct de vedere medical. M-am gandit chiar sa fac o operatie sa scap de chin, doar ca hemoroidul meu era doar gradul 2 (se externaliza din cand in cand) si nu se opereaza.

Cum se simte totusi? De fiecare data cand mergeam la baie, simteam cum materiile fecale ce se elimina se freaca de o rana. Durea, ustura si zona sangera. De multe ori, dupa ce imi dadeau lacrimile de durere, ma ridicam si nu puteam vedea fundul vasului de WC. Apa avea atat de mult sange in ea incat era grena. Ma gandeam serios ca o sa devin anemica daca lucrurile continua asa. Durerile erau atat de puternice incat imi era frica sa merg la toaleta, doar ca nu aveam de ales. Daca amanam momentul, organismul absorbea mai multa apa la nivelul rectului, materiile fecale deveneau si mai dure si, drept urmare, rana era zgariata si mai tare la eliminare. Totul se agrava.

Durerile din timpul defecarii nu erau nimic in comparatie cu ce urma 2-3 ore mai tarziu. Hemoroidul se externaliza, adica o bucata de tesut se inflama si atarna efectiv in afara anusului. Atunci nu puteam sa fac nimic. Ma durea cand mergeam, si durerea se agrava considerabil daca ieseam la plimbare cu Bianca in sistemul de purtare. De cateva ori efectiv nu am putut sa merg de durere. Imi taram usor picioarele prin casa pentru a putea ajunge in bucatarie sa beau apa.

Am incercat creme de la farmacie care, in afara de a lubrifia zona, nu faceau nimic. Am incercat sa imi fac masaj cu crema de galbenele. Masajul mai potolea un pic durerea, dar el in sine, era oribil de dureros.

In timpul nasterii, din cauza presiunii foarte mari care se pune pe peretele dintre vagin si anus, se inflameaza vasele de sange din zona si se formeaza hemoroizii. Puteam simti cu degetul o bulibuta mica in interiorul rectului, imediat langa anus. Cand o atingeam era ca si cum cineva m-a taiat cu o lama si a pus sare inauntru. Ei bine, rana aia cu sare in ea, trebuia masata ca sa se dreneze si sa nu se inflameze asa de rau.

Toate astea au tinut cam trei luni. Trei luni de zile de dureri oribile si disperare.

Cum am scapat?

Am gasit filmuletul asta:

Pentru cine nu intelege engleza domnului, am sa va povestesc ce am facut eu.

Seara, dupa ce faceam un dus pentru a ma asigura ca zona este perfect curata, puneam apa la fiert intr-o oala. Am luat galeata de la mop, in care am zdrobit 5-6 catei de usturoi, si am turnat peste ei apa clocotita, cat sa-i acopere putin (1 deget de apa). Apoi m-am asezat pe galeata, incercand sa departez fesele astfel incat aburii sa ajunga pe zona afectata. Am tinut peste picioare un prosop pentru a nu scapa aburii din galeata. Din cand in cand eram nevoita sa il ridic pentru ca incepea sa friga. Toata operatiunea asta o faceam in baie, cu usile inchise bine. Aveam grija sa pun galeata pe un pres de baie, nu direct pe gresie, pentru a nu se raci prea repede. Stateam acolo cam jumatate de ora, cu o carte in mana, pana se raceau aburii. Dupa o saptamana de facut asta in fiecare seara, eram ca noua. Nici o umflatura, nici o durere, nimic. Da, casa mirosea a piftie, dar eu zburdam de fericire.

Sentimentul de usurare pe care l-am simtit dupa ce am reusit sa scap de hemoroizi a fost atat de puteric incat stiam, inca de atunci, ca trebuie sa scriu postul asta. Stiam ca sunt multe alte femei (si barbati)  care trec prin ce am trecut eu atunci, dar nu se vorbeste despre asta pentru ca e rusine. Am aflat ca mama, si alte femei de varsta ei, au ramas cu hemoroizi externalizati inca de la nastere. Nu mai dureau asa de rau, dar erau acolo de treizeci si ceva de ani si, cel mai probabil, vor fi acolo pana la moarte.

Iar eu nu aflasem, inainte de a suferi teroarea aia fizica, absolut nimic despre asta. Pentru ca e rusine. Ei, mie nu imi e rusine. Sper sa fie de ajutor.

  1. Greutate in exces

Ce este?

Grasime acumulata in timpul sarcinii.

Cum se simte?

Nici pe departe la fel de greu cum se simte sa fii insarcinata. La trei zile dupa nastere eram cu doar 6 kg mai usoara decat inainte. Chiar daca aveam aproape 20kg mai mult decat greutatea mea normal, ma simteam ca un puf purtat de vant. Faptul ca nu mai duceam copilul, placenta si o multime de lichid in mine, ma facea sa simt ca plutesc la fiecare pas.

Nu prea pluteam insa, ca doar aveam vreo 20 kg de dat jos.

Cum am scapat?

Inca nu am scapat complet. Tot mai am vreo 5 kg in plus, dar sunt pe drumul cel bun. Am acum cu 20 kg mai putin decat aveam inainte de a naste si sunt convinsa ca oasele mele sunt tare fericite.

Nu am facut nimic deosebit pentru a slabi, ci am revenit la a manca la fel cum mancam inainte de a ramane insarcinata. Nu am mancat in plus pentru “a avea lapte” cum zic unii. Laptele era acolo si nu pleca nicaieri daca mancam normal. Asta, plus trezitul de multe ori pe noapte pentru a alapta, plus iesitul afara cu copilul, au dus la inceperea drumului spre normaliazarea greutatii.

Nu ma grabesc nicaieri cu cele 5 kg ramase. Stiu ca se vor duce in timp, fara sa tin vreo dieta. Pana la urma mi-a luat 9 luni sa strang grasimea asta. O sa se duca la fel de treptat.

  1. Labilitate emotionala

Ce este?

In timpul lauziei, in corpul femeii scade brusc cantitatea de hormoni care erau prezenti in timpul sarcinii si al caror rol era sa o mentina. Asta face ca lauza sa fie recunoscuta ca o femeie care e trista si plange mult.

Cred ca si oboseala si problemele fizice mentionate mai sus au ceva de-a face cu starile emotionale neplacute prin care am trecut dupa nastere.

Cum se simte?

Sunt recunoscatoare ca nu am avut de-a face cu o depresie post natala. Cred ca asta era lucrul de care ma temeam cel mai tare, inainte de nastere. Cred ca faptul ca ma simteam tot timpul recunoscatoare cand o vedeam pe Bianca, m-a ajutat.

M-a ajutat si suportul lui George, atat moral cat si faptul ca a gatit, a facut curat, a spalat vasele si mi-a alinat supararile, cu toate ca era, poate, la fel de oboist ca si mine. In plus, megea si la serviciu. Noi doi am mers pe principiul eu am grija de Bianca, iar el are grija de mine. De cele mai multe ori a functionat perfect.

Au existat insa si momente cand simteam ca nu mai pot, cand intelegeam de ce parintii isi abandoeaza copiii sau de ce cuplul se desparte in primul an de viata al copilului. Nu se intampla nimic iesit din comuni si, George sau Bianca nu greseau cu nimic, doar ca eu nu aveam rezervele emotionale necesare pentru a face fata situatiilor normale de viata.

Am plans destul mult in perioada de inceput. Ceea ce era interesant, era faptul ca doar ce ma gandeam la ceva ce ar putea fi trist si lacrimile imi siroiau. Apoi imi dadeam seama ca era de la hormoni, si, cu lacrimile curgand, incepeam sa rad de ridicolul situatiei.

Unul dintre momentele cele mai grele a fost cand Bianca avea 5 saptamani. Se iritase de la scutece/creme asa de rau incat i se luase pielea de pe fund. Timp de vreo doua saptamani incercasem fel de fel de creme de la farmacie, ii schimbam scutecul ori de cate ori facea ceva (de 12-15 ori pe zi), ii faceam baie zilnic cu musetel. Si ea era din ce in ce mai rau.

In ziua respectiva simteam ca nu mai pot, ca eu sunt de vina pentru suferinta copilului, ca orice incerc nu merge si nu sunt in stare sa o ajut. Sentimentul ca esti un parinte ratat este foarte prezent in randul mamelor proaspete. Si este groaznic. Tin minte ca stateam cu Bianca in brate si incercam sa nu ma misc pentru ca adormise pe mine. Era 4 dup-amiaza. Timp de 3 ore am asteptat ora 19 cand ajungea George acasa. Ma uitam la ceas din 5 in 5 minute, ma plimbam cu copilul prin casa cand se trezea, fugeam sa ii schimb scutecul. Cand am auzit cheia in usa m-a pufnit plansul instantaneu. Reusisem sa rezist pana in momentul ala, dar nu mai puteam. I-am dat-o in brate si am inceput sa plang cu sughituri. Bianca a inceput si ea sa planga. Era corul bocitoarelor la noi in casa.

Un alt aspect al labilitatii emotionale este faptul ca femeia strange multe emotii negative. Daca nu reuseste sa le descarce, eventual prin plans, le va descarca pe partener. Au fost multe momentele cand m-am luat de George pentru felul cum apasa pe intrerupator, sau pentru cu turna apa in pahar, sau mergea prin casa. Erau lucruri absolut banale, dar efectiv ma scoteau din minti. Stiam si atunci ca nu au legatura cu el, ca sunt doar problemele mele nerezolvate, dar nu ma puteam abtine. Norocul meu era ca si el stia asta si, pe langa faptul ca nu se supara, ma ajuta sa si descarc emotiile negative.

Adaptarea la noua viata in trei a fost, de asemenea, grea. Nu mai puteam sa ne uitam seara la un film cand voiam noi. Nu il mai puteam lua pe George in brate, pentru ca eram tot timpul cu Bianca in brate. Pe timpul zilei eram singura cu un copil care nu imi raspundea in nici un fel. Vorbeam cu ea si o plimbam, dar cele mai mari bucurii veneau cand copilul, parca, reusea sa focalizeze pe mine. Simteam ca ma urc pe pereti cateodata din lipsa unui alt om cu care sa pot vorbi. Vorbitul la telefon si pe Facebook au ajutat, dar nu era la fel cu a avea o alta persoana vie, care stie sa vorbeasca, in casa. Mult timp m-am bucurat de venirea weekend-urilor la fel de mult ca atunci cand lucram. De data asta nu ma bucuram pentru ca nu trebuia sa mai merg la munca, ci pentru ca nu se mai ducea George si aveam si eu cu cine sa vorbesc.

Cum am scapat?

De mare ajutor a fost sprijinul si intelegerea lui George. Daca nu era el, nu stiu cum as fi reusit sa trec peste multe lucruri. Faptul ca este atat de prezent si atent cu mine a fost, de fapt, la baza deciziei de a impartasi impreuna experienta aducerii pe lume si cresterii unui copil. Multumesc din suflet, iubitule!

M-a ajutat si faptul ca Bianca a crescut si, acum nu trebuie sa mai stau fiecare secunda cu ea. Doarme dup-amiaza si eu am timp sa fac alte lucruri (ca de exemplu sa scriu postul asta). In plus, acum se uita la noi, zambeste si rade. S-a adaptat vietii noastre si noi ne-am obisnuit cu ea. Chiar daca nu vorbeste, am inceput sa invatam ce inseamna diversele sunete pe care le scoate, si asta inseamna ca ii putem satisfice nevoile mai repede.

Un alt lucru important a fost sa ies din casa in fiecare zi. Macar pana la Mega sa iau paine, daca nu la plimbare. Iesitul din casa, si micile misiuni pe care mi le propuneam, m-au tinut pe linia de plutire si mi-au dat un scop, mai ales in perioada in care Bianca era foarte mica si nu interactiona mai deloc.

Important a fost si timpul pe care l-am petrecut facand altceva decat avand grija de copil. Lipsa acestui timp a fost unul din socurile majore in primele doua luni de viata ale fetitei. Faptul ca pot citi o carte care ma intereseaza, ca pot scrie postul asta, ca primesc cuvinte de incurajare si multumiri pentru impartasirea experientelor mele de la oameni pe care nu ii cunosc, ma face sa ma simt utila si fericita. Asa ca va multumesc si voua, tuturor! Contribuiti cu totii la sanatatea mea mintala. 🙂

Cand ma uit in urma la perioada ce a trecut de la venirea Biancai stiu ca am fost fericita. Au fost si momente grele, majoritatea prezentate mai sus, dar au trecut. Ma uit la pozele din perioada asta si ma vad radiind de fericire. E greu sa nasti un copil, e greu sa-l ingrijesti. Norocul nostru, ca specie, e ca atunci cand se uita in ochii tai si zambeste, uiti absolut orice oboseala sau suparare. Nu am cunocut inca moment care sa stearga suferinta cu buretele asa de eficient ca zambetul Biancai.

Bianca la plimbare, la o saptamana de la nastere

Recuperare usoara va urez!


Citeste si Episodul 4 – Maternitatea.

6 gânduri despre &8222;Cum e sa nasti natural – Episodul 5 – Recuperarea&8221;

  1. Asteptam sa iti citesc postul de cind l-am vazut pe FB, astazi primul lucru dupa ce am venit de la cumparaturi a fost sa vad continuarea povesti.
    Intradevar, multe din ce ai scris aici nu le stiam si ma bucur ca le-ai impartasit. Faza cu hemoroizi am aflat-o si eu acum vreo doi ani de la nasa mea, si ea era foarte suparata ca nu i s-a spus si a trebuit sa se chinuie. Ea imi spusese de niste supozitoare naturale folosite, insa varianta ta suna mai uman :).

    Apreciază

  2. Am nascut in aceeasi sala de nasteri ca tine si cu aceeasi moasa Iustina. Pentru mine travaliul a fost mai scurt si mai usor de suportat, am ajuns la maternitate cu dilatatie 6 si m am bucurat ca am putut ramane cat mai mult acasa in liniste si semi intuneric 🙂
    Mi am amintit si eu de cele 3 nopti aproape nedormite din maternitate care sunt la fel de blurry ca si la tine.
    Eu am avut un consultant in alaptare cand am ajuns acasa si m a ajutat foarte mult desi copilul meu s a atasat relativ usor la san inca de prima data.
    Cel mai util lucru pe care l am invatat de la consultant atunci a fost sa mi fac un colacel dintr un prosop rulat pt a usura viata dupa epiziotomie. A fost life saving atunci :))
    Este nemaipomenit ca ai impartasit experienta ta cu atat de multe detalii si in mod sigur va fi utila si altor viitoare mamici.
    Sa cresteti frumos impreuna!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.