Este noapte si toate luminile din casa sunt stinse. Nimeni nu misca, nu merge nici un televizor si nici un laptop.

Stau pe canapea, cu genunchii ridicati si cu Bianca in brate. Ea plange din tot sufletul, asa cum face aproape in fiecare seara. E obosita si ar vrea sa doarma, dar nu poate adormi pentru ca e prea agitata. Asa ca, de obicei, plange cat are nevoie, dupa care adoarme in bratele mele sau ale lui George. In seara asta o tin eu. Se tot zbate mitititica si se tot inconvoaie.

Incet-incet incepe sa se linisteasca. Plansul e din ce in ce mai potolit. Isi lasa capul pe umarul meu si se mai aud doar niste suspine. O tin in continuare in brate. Adoarme, intr-un final, obosita dupa o zi lunga si dupa un plans pe masura.

O tin inca in brate, chiar daca doarme. Mana mea stanga i se odihneste pe spate, in timp ce mana mea dreapta o sustine. Cu obrazul drept simt caldura pe care o emana capusorul ei incalzit. Aburi subtiri de transpiratie se elibereaza de pe cele cateva fire de par pe care le are si imi ating pielea. Este calda, un pic transpirata si complet grea in bratele mele. Stau asa cu ea in brate, imi las capul mai aproape de trupusorul ei, respir de cateva ori si ma gandesc, zambind, ca as putea sta asa o eternitate.

Ma ridic incet, sa nu o trezesc si o duc in dormitor. Lumina e stinsa si aici, unde George ne asteapta. O asez pe pat si se trezeste un pic. O pun la san si adoarme din nou sugand, cu manuta inclestata de maioul meu. Ma uit la ea in timp ce doarme.

Apoi ii desclestez incet fiecare degetel, ma asigur ca e invelita si doarme adanc. Ma intorc si il iau pe George in brate. Stau cu capul pe umarul lui si cu mana dreapta peste el. Rasuflu usurata, ca dupa un efort considerabil. Acum pot sa ma relaxez. Inspir si expir de cateva ori adanc. As putea sta o eternitate in bratele lui.

Undeva intre aceste doua eternitati, adorm.