Inspiiir, expiiiir – sase, inspiiir, expiiir – sapte. Sper ca nu o sa intre cineva in sala asta de sedinte in timp ce stam toti in cerc si meditam. Saptamana trecuta stateau cativa colegi si se uitau la noi, prin geamurile de la sala de sedinte. A fost cam ciudat. Avem noroc ca sala asta are draperie si nu se vede de afara ce facem noi aici. Am lasat si lumina stinsa acum. Mai bine o aprindeam, sa se prinda lumea de afara ca e cineva inauntru si sa nu intre peste noi. Chiar ca o sa imi capat renumele de „ciudata firmei” in ritmul asta.
Ah, da, eu meditez aici, trebuie sa las gandul asta sa treaca. Unde ramasesem oare? Nu stiu, hai sa o iau de la capat. Inspiiir, expiiir – unu, inspiiir (simt aerul cum imi umple plamanii), expiiir (simt cum aerul ce iese din plamani imi incalzeste marginea narilor) – doi, inspiir, expiiir – tr…
Incepe sa imi vibreze telefonul.
Cine naiba ma suna pe mine de pe un numar de fix la ora cinci dup-amiaza? Data viitoare sa fac bine sa scot vibratiile de la telefon! 0256… ce prefix o mai fi si asta? Opresc vibratiile si inchid din nou ochii. Respir adanc ca sa ma aduc in prezent din lumea prefixelor telefonice. Inspiiir, expiiir – trei, inspiiir, expiiir – patru, inspiiir, expiiir…..
Dupa ce trec cele 10 minute de meditatie si imi suna alarma, mai stam cu totii cateva minute si discutam despre senzatiile pe care le-am avut in tipul meditatiei. Ies din sala dotata cu pedeluta binecuvantata. De data asta nu ne-a mai vazut nimeni stand in cerc si, si mai si, in pozitie de meditatie. Secta nebunilor care tin la birou intalniri de Mindfulness!
Merg spre lift si vad ca am doua apeluri pierdute de la numarul acela de fix si un mesaj pe mesageria vocala. Cine naiba o fi?, ma intreb. Formez 555 si pun telefonul nerabdatoare la ureche. „Hhrrrrr…crrrr….Cooooosmiiiiiiiin?…hrrrrrrr….Cosmiiiin?” Inchid telefonul. Da, ori e vreun nebun ori a gresit numarul, una din doua, imi zic.
Ajung la birou si caut „0256 prefix”. Hmmm..Timis. Nu stiu pe nimeni in Timis. Da, cel mai probabil a gresit numarul. Lasa ca s-o prinde si el, daca nu i-am raspuns, ca suna la un numar gresit.
♦
Am ajuns acasa si stau pe canapea. Ma uit la ceas – 18:52. Trebuie sa ajunga George in curand si sa plecam impreuna la teatru. Mai stau un pic aici sa imi trag sufletul pana ajunge el. Telefonul incepe sa vibreze langa mine. Il ridic si ma uit sa vad cine suna – 0256 xxx xxx. La naiba, iar asta. Cine naiba o fi?
– Alo!? – Alo! Cine este la telefon? – Hrrrr… – Cine sunteti? De ce ma sunati? – Alo…hrrrrrrr – Alo! Cine sunteti?
Eh, daca nu inchid eu telefonul si gata! Cine naiba o fi de nu vorbeste? O face cineva vreo gluma proasta? O fi vreun nebun care ma urmareste si se uita prin geam la mine in timp ce vorbesc la telefon? Ce paranoica pot fi! Normal ca nu ma urmareste nimeni, dar si telefonul asta e ciudat.
– Alo! Cine e acolo? – Hrrrr. Cine este acolo? – Pai Dumneavoastra sa imi spuneti ca Dumneavoastra m-ati sunat pe mine! – Cosmiiiin? – Nu, nu sunt Cosmin! – Cum? Nu e Cosmin? – Nu domn’le, nu sunt Cosmin. – Pai eu il caut pe Cosmin. – Va cred, dar Cosmin nu e aici. Nu cunosc nici un Cosmin. – Pai cum, ca eu pe el l-am sunat. – L-oti fi sunat Dumneavoastra pe el, doar ca, cel mai probabil, nu ati format corect numarul. – Cum n-am format? Eu cu Cosmin vreau sa vorbesc. – Am inteles, doar ca eu nu sunt Cosmin si asta nu e numarul lui. – Cum nu e? – Sigur-sigur nu e. Va spun sincer ca asta e numarul meu de vreo 14 ani, nu al lui Cosmin.
Vai, domnul asta pare in varsta si un pic senil. Daca il inchid telefonul, sigur tot pe mine ma suna iar. Hai sa incerc sa vad ce pot sa fac.
– Ce numar aveti Dumneavoastra scris pe foaie? – Pai, numarul lui Cosmin. – Si care e numarul lui Cosmin? Cititi-mi-l si mie ca sa va pot spune care e greseala. – Zero…sapte… dooooi…dooooi – Asa… – xxxx…xxxx…xxxx – Asa… – Unuuu…patru…sapteee
Ha! Asta e! Domnul asta formeaza trei in loc sa formeze sapte, ultima cifra! Eu am 0722.xxx.143 si, se pare ca acest Cosmin are 0722.xxx.147.
– Pai vedeti? Dumneavoastra formati gresit, de aia nu il gasiti pe Cosmin! – Formez gresit? – Da! In loc sa formati ultima cifra sapte, Dumneavoastra ati format trei. Daca formati ultima cifra sapte, atunci o sa il gasiti pe Cosmin. – Da? – Da! Daca ati fi format cum ziceti Dumneavoastra, atunci ati fi vorbit cu Cosmin, nu cu mine. Formati numarul lui Cosmin corect, si o sa va raspunda el, da? –Zero.Sapte. Doi. Doi. xxxx.xxxx.xxxx. Unuuu. Patru. Sapte! – …. – Cosmiiin? – Nu sunt Cosmin, v-am spus deja. Trebuie sa formati numarul lui corect, cu sapte la sfarsit, nu cu trei. Numarul meu e cu trei, numarul lui e cu sapte la sfarsit. – Pai am format. – Nu ati format, pentru ca ati fi vorbit cu el daca ati fi format corect. Dar Dumneavoastra vorbiti cu mine, nu cu el. – Inca o data! Zeroo. Sapteee. Doi.Doi. xxxx.xxxx.xxxx. Unuuu. Patru. Sapte! Hrrrrr….Cosmiiiin? – Aoleu, domnule, v-am spus ca nu e Cosmin. – Pai cum nu e Cosmin, ca eu am format numarul lui. – Ah, pai nu asa. Trebuie mai intai sa inchideti telefonul cu mine. Apoi formati numarul lui! Daca formati in timp ce vorbiti cu mine, nu o sa sune la el. Trebuie mai intai sa inchideti telefonul. – Da? – Da! Sigur ca da! Trebuie mai intai sa inchideti telefonul, formati numarul lui Cosmin, dar cel corect, da? Cu sapte la sfarsit! Si o sa va raspunda el! – Trebuie sa inchid? – Da, da! Inchideti si sunati-l pe el si o sa va raspunda! – Inchid si mai formez o data! – Asa, formati corect, si va raspunde Cosmin. O seara buna!
Vai. Ce ciudat si batranelul asta. Am vorbit 5 minute cu el la telefon si nu parea ca a inteles de ce nu vorbeste cu Cosmin. Si mai avea si impresia ca, daca formeaza un numar in timp ce vorbeste deja la telefon, o sa ii raspunda Cosmin. Si cine naiba o fi Cosmin asta? Oare sa il sun eu, ca tot ii stiu numarul acum? Pot sa il sun si sa-i spun ca il cauta un batran care suna de pe un fix de Timis. Sa sun oare? Hai sa mai astept, poate a nimerit domnul sa formeze corect si vorbeste cu el. Il tot cauta de vreo doua ore.Oare a reusit?
Telefonul incepe din nou sa vibreze, langa mine, pe canapea. Il ridic si ma uit la el. 0256.xxx.xxx.
Aoleu! Iar n-a minerit saptele ala. Firar al naibii de sapte! Hai ca il sun eu pe Cosmin atunci.
Ii resping apelul si formez numarul lui Cosmin, pe care l-am tot auzit in seara asta. Zeroo. Sapteee. Doi.Doi. xxxx.xxxx.xxxx. Unuuu. Patru. Sapte!
– Alo? – Alo, buna seara! Sunteti cumva Cosmin? – … Da… – Imi cer scuze ca va deranjez, dar ma tot suna un domn de vreo doua ore si se pare ca va cauta pe Dumneavoastra. Stiti, eu am acelasi numar ca Dumneavoastra, doar ca am trei la sfarsit, in loc de sapte. – Da, eu am sapte la sfarsit… – E un numar de fix de Timis. – Ah, cred ca este bunicul! – Credeti ca ati putea sa il sunati, ca tot incearca sa formeze numarul Dumneavoastra, dar il nimereste pe al meu de fiecare data. – Da, haideti ca il sun eu. Imi cer scuze! – Nu aveti de ce sa va cereti scuze. Sunati-l Dumneavoastra, va rog. – Da, il sun. Va multumesc! – Nu aveti pentru ce. O seara buna!
♦
Inchid telefonul cu Cosmin si intra George pe usa.
– Ai venit la fix! Doar ce am facut o fapta buna! – Ce fapta buna ai facut, iubito? ma intreaba el razand. – L-am reunit pe Cosmin cu bunicul lui!