M-am lasat de fumat de vreo doi ani. Nu voi mai fuma niciodata in viata mea. Nu am nici cel mai mic dubiu cand scriu cuvintele astea.

Ma mai lasasem definitiv de fumat odata. Nu am pus gura pe tigara vreo trei ani. Dar, intr-o seara, la un concert, m-am intalnit cu „eh, o sa fumez si eu o tigara cu oamenii astia; una singura nu are cum sa-mi faca rau”. Inutil sa mai povestesc ca a fost o tigara acum, una peste trei luni, una peste inca o luna si tot asa. La vreo doi ani de la acea prima o singura tigara, imi cumparam din nou tigari si pufaiam, tremurand de frig, in fata cladirii de birouri. Eram inconjurata de colegii mei de suferinta si ma tot intrebam de ce naiba imi fac eu asta, cum am ajuns iar aici.

Stau in aeroport asteptand sa inceapa imbarcarea in avion. Este aproape 10 seara, ma dor rinichii si mi-e frig. Intre doua crampe de durere, ma uit la omenii de prin sala. Majoritatea sunt obositi, imbracati cu gecile si cu fulare la gat. Nimeni nu rade, nimeni nu zambeste macar. Afara – noapte si frig. Tura de observatii imi este repede intrerupta de o noua durere ascutita in rinichiul drept. Incep sa imi fac griji. Urmeaza sa plec din tara pentru 10 zile. „Daca nu functioneza tratamentul cu antibiotic? Daca starea mea se agraveaza?”

Incerc sa imi alung grijile si ma mai uit la oamenii de prin sala. Durerea este acolo in continuare, dar eu ma fortez sa o ignor. Ce sa mai, ma simt de-a dreptul mizerabil. Stau pe scaunul ala si ma intreb ce naiba caut eu acolo.

In momentul ala mintea imi spune „Ce as fuma o tigara!”. Apoi isi raspunde: „Tigara? Pe bune? Tigara iti trebuie tie acum? Ti-e rau, te dor rinichii, ti-e frig si vrei sa mergi acasa – spune-mi cum te va ajuta o tigara in aceasta situatie?”

Incep sa zambesc pentru ca deja cunosc prea bine acest dialog. L-am tot auzit in cei noua – zece – unspe – nicinumaistiucati ani de fumat.

Fumatorii se simt destul de nasol in majoritatea timpului, si asta din trei motive principale:

• Fizic se simt imbacsiti, agitati, cu gustul ala ingrozitor in gura (de care pot scapa doar temporar daca beau cafea sau alte bauturi cu gust puternic, pentru a-l acoperi).
• Psihic, intrebarea „De ce naiba imi fac eu asta?” este cu ei tot timpul. Rareori o si aud. De cele mai multe ori prefera sa o ignore.
• La toate astea se adauga sevrajul de nicotina. Din cauza lui, la aproximativ o ora de la ultima tigara fumata, ei simt nevoia de o noua tigara. Senzatia este asemanatoare cu senzatia de foame si foarte greu de ignorat.

Ce se intampla in mod obisnuit in situatia asta? Putem pleca de la premisa ca acesta nu este cel mai calm si fericit moment din viata fumatorului. Mintea ii striga „Ce as fuma o tigara!”.

Asa ca se ridica, se duce afara si trage repede cateva fumuri alinatoare. De ce alinatoare? Pentru ca ele aduc rapid nicotina in sange prin absorbtie la nivelul alveolelor pulmonare. Al treilea factor, dintre cei enumerati mai sus, nu mai este prezent. Atunci fumatorul se simte mai bine. Tiagra il face sa se simta mai bine. Ce nu realizeaza el insa, este ca tigara de acum elimina raul pe care i l-a adus tigara de acum o ora. In plus, fumatorul nostru continua sa nu fie fericit si implinit. Celelalte doua motive sunt tot acolo, ba poate si mai puternice. Simte gustul si mirosul tigarii in timp ce trage fumul in plamani iar, intr-un colt al mintii, se intreaba de ce face asta?, cand o sa se lase? si isi jura ca, la un moment dat nu va mai fuma.

In conditii de stres, mecanismul care iti spune ca te vei simti mai bine de la o tigara, se activeaza din nou. Trebuie sa dai un telefon? Aprinde-ti o tigara inainte si va fi mai usor. Esti nervos si iti tremura mainile din cauza dobitocului X? Trage cateva fumuri repede in plamani sa te linistesti. Esti deprimat, te-ai saturat sa tot ……, nu ai nici un chef de nimic? Hai mai bine sa fumezi o tigara sa iti mai treaca timpul.

Si merge de fiecare data. De ce? Din acelasi motiv din care a mers si in cazul fumatorului de mai sus – pentru ca tigara aia pe care o fumezi te elibereaza, temporar, de nelinistea pe care ti-o da sevrajul de nicotina. Asta este singurul motiv pentru care te simti mai bine, pe moment. Nu pentru ca te linisteste, sau te ajuta cumva, ci pentru ca iti astupa, temporar, neplacerile pe care ti le-a indus tigara pe care ai fumat-o anterior.

Azi inteleg mecanismul fumatului, ca atare nu exista nici un risc sa cad din nou in capcane de genul „as fuma o tigara”. Stau si ma uit amuzata la cum dialogheaza mintea mea cu ea insasi. Nu o sa fumez o tigara. Stiu pana in adancul fiintei mele ca nu are nici un sens. Este doar o reactie automata, creata in ani si ani de suferinta auto-indusa.