Cum am facut nebunia sa imi ascult sufletul, sa imi dau demisia si sa plec de nebuna prin lume, nu am mai beneficiat de onoarea de a-mi fi platita, de catre angajator, asigurarea la sistemul national de sanatate. Cum, mai mult, am avut si dorinta de a nu sta in tara nostra mandra si a rezolva chestii d-astea, ci de a pleca tocmai la capatul Pamantului, in Asia, nu m-am ocupat absolut deloc de acest lucru. Pana acum.

Acum ca m-am intors, ca muncesc si produc pentru tara mea, ca platesc taxe si toate cele, m-am gandit sa fiu un continuare un cetatean model si sa imi platesc restantele. Pe langa faptul ca aspir spre statutul de cetatean model care are totul platit la zi, dorinta de conformare mi-a fost accentuata si de emotia pe care am trait-o cand mi-am bagat CNP-ul pe site-ul CNAS (aici) care mi-a zis clar: “Persoana selectată nu este asigurată”. Oh, nuuuu…vreau sa fiu si eu asigurata…daca da masina peste mine in drum spre munca…ce ma fac? Daca o sa cada drobul de sare? Gata! O sa platesc ce am de platit si o sa fie totul in regula din nou. Suna ca un plan bun!

 

Pasul 1: 

Pentru inceput caut pe net sa vad unde sunt sediile de la CASMB (ca na, m-am mutat pe Bucuresti cu medicul de familie de niste ani). Caut pe Google Maps si gasesc vreo doua sedii prin Floreasca, pe la dracu’ in praznic. Program de la 8 sau 8.30. Cum sa ajung oare pana acolo? Cu transportul in comun este tristut…oare sa iau un taxi? Intrebari peste intrebari. Ah…ia uite…o sectiune de contact in care pot pune intrebari! Yey..sunt salvata!

Pasul 2:

Completez formularul pe site-ul CASMB si le spun ca: “Ma numesc …, in perioada x-y nu am lucrat, asa ca nu sunt asigurata, vreau sa platesc si, va rog eu frumos, sa imi spuneti unde platesc si cat?”. Bine…recunosc…nu le-am spus chiar asa dar asta era idea de baza. Fericita ca am rezolvat asta, ma pun pe asteptat raspunsul autoritatilor.

Pasul 3:

Trei zile mai tarziu, gasesc in inbox raspunsul la solicitarea mea. „Oau! Cata promptitudine!” imi zic, arzand parca de nerabdarea solutionarii situatiei incomode. Deschid mailul cu infrigurare si, ce sa vezi, ei nu stiu nimic pentru ca nu se mai fac contracte individuale de asigurare cu CNAS, ci platile contributiilor de genul asta a trecut sub ANAF-ul de care tin prin domiciliu. “Curses!” imi zic, in timp ce ma gandesc cum naiba ma deplasez eu pana acasa (pentru ca domiciliul bineinteles ca nu e in Bucuresti).

Bun…solutii….solutii? Caut pe net din nou si gasesc un numar de telefon de contact de la ANAF-ul localitatii minune. Sun vreo 2 minute in continuu. Nu raspunde nimeni. Asa ca le dau un mail in care imi reiau povestea spusa celor de la CASMB. Apas pe “Send” si rasuflu usurata ca am facut-o si pe asta!

Pasul 4:

Ziua urmatoare deschid din nou mailul pentru a verifica daca, nu cumva, ANAF-ul este si mai prompt decat CASMB. Ia te uita, am primit un mai la doar doua minute dupa ce l-am trimis pe cel de ieri. Din pacate nu era un mail care sa contina informatiile pe care le cautam, ci era un mail care ma informa ca adresa de mail la care am trimis solicitarea mea nu este valida. Hmmmm….Ce sa fac acum? Mailul nu mai e valid, la telefon nu raspunde nimeni…oare s-o fi desfiintat sediul asta al ANAF-ului? Cine poate stii? Hai sa dau un mail la ANAF-ul judetean sa intreb acolo de care ANAF apartin si cine ma poate ajuta cu aceasta situatie (pe care o scriu intr-un mail pentru a treia oara). Poate ar fi o idee buna sa o salvez intr-un word pe undeva, macar sa dau un copy/paste si gata.

Trimit un nou mail si, ca si pana acum, ma pun pe asteptat.

Pasul 5:

Deschid mailul din nou dupa cateva zile. Iata, am un reply la mailul asta. Hai mai ca nu sunt chiar asa de rai functionarii astia de la stat! Macar raspund la mailuri. Raspunsul, da…banuiti corect deja, nu contine ce ma intereseaza pe mine. Cei de la ANAF-ul judetean au zis ca decat sa isi bata capul sa imi raspunda, mai bine imi dau un link de pe site-ul ANAF-ului unde sa completez eu o cerere. Fata mea deja arata cam asa: 😐

Imi fac curaj dupa vreo juma’ de ora, deschid linkul minune si ma apuc de completat campurile obigatorii. Scriu povestea pentru a cincea oara, timp in care ma boscorodesc ca nu m-am tinut de cuvant si nu am salvat-o naibii undeva. Primesc raspuns automat pe mail cum ca mi se va raspunde in termenul legal de 45 de zile. Super! Trebuie sa ma mai feresc de masini o perioada te timp.

Pasul 6:

La vreo saptamana deschid din nou mailul si vad ca am raspuns de la ANAF. Din nou nu inceteaza sa ma uimeasca faptul ca primesc un raspuns mai repede decat ma asteptam. Deschid raspunsul (care era printat, scanat si atasat la mailul de la ei..nu stiu de ce..ca e departe de a fi eficient..nu ma mai intreb ca nu are rost). Ce sa gasesc aici? Trei pagini de insiruire de articole de legi si adaugiri la articole de legi. Citesc pe diagonala, incercand sa trec peste chestiile anoste si sa gasesc raspunsurile punctuale la intrebarile mele. Buuun..ce aflu de aici?

1. ANAF-ul nu imi poate spune ce perioada trebuie sa platesc eu. Pentru asta trebuie sa vorbesc cu cei de la CASMB. Deja ma pufneste rasul pentru ca de, suntem cu totii zen si nu ne enervam. 🙂
2. Ceva cum ca trebuia ca la 15 zile de cand nu am mai lucrat sa depun eu o declaratie undeva cum ca nu realizez venituri. Nu stiu unde sau de ce ca nu am mai citit mai departe.
3. Dupa ce aflu de la CASMB cate luni nu au fost platite, pot sa fac eu bine si sa imi calculez cat am de plata. Mi se spune sa calculez 5.5% din salariul minim (care este x pana in luna de…si y de la luna aceea mai incolo). Hai…pune mana pe pix si foaie si calculeaza-ti singura!
4. De platit, nu platesc nici la ANAF si nici la CASMB (asta atunci cand voi stii cat naiba am de plata). Nu, nu! De platit te duci tu la trezorerie (sau prin ordin de plata in contul xyz).

Or mai fi si alte informatii prin raspunsul ala, dar deja ma simt sfarsita intelectual, asa ca o las pe alta data.

Pasul 7:

Ma apuc sa trimit (din nou) povestea mea catre CASMB pentru a afla de la ei ce luni trebuie sa platesc, conform sistemului lor. Eu stiu cat nu am lucrat, dar acum, na, poti sa stii ce o aparea si la ei acolo? Nu poti! Asa ca scrie tu pentru a sasea oara povestea (chiar ar fi bine sa salvez naibii povestea ca am pierdut timp pretios din viata tot scriind si rescriind). Send! Ma pun pe asteptat din nou. Ma si gandesc ca poate ar fi momentul sa incep sa ma declar infranta in efortul meu de a fi cetatean model.

Merg pe strada si visez cu ochii deschisi la o interfata IT unde as putea sa imi bag CNP-ul, sa vad cat am de plata, sa platesc cu cardul si sa mi se confirme ca sunt asigurata din nou. Hehe…vrabia malai viseaza!

Ah..si imi aduc aminte ca citisem prin unul din raspunsurile primite (nu mai stiu care exact ca am inceput sa ma pierd in atatea informatii utile) ca dupa ce termin eu de platit, ca sa mi se confirme ca sunt asigurata din nou, trebuie sa depun eu o cerere care sa contina nu stiu ce acte peste acte.

Pasul 8:

Ma apuc sa scriu articolul asta pentru ca deja este o poveste amuzanta de care as vrea sa se bucure si altii. In plus, mai stiu oameni plecati de nebuni prin lume si, ma gandesc ca poate i-ar ajuta sa vada ce au de facut (asta in cazul in care voi putea rezolva vreodata toata prostia asta).

Pasul 9:

In timp ce scriu articolul, intru pe site-ul CNAS si imi verific din nou, folosind CNP-ul, statutul de asigurat. Citesc de vreo doua ori raspunsul intors de minunatul site. Ba, mai mult, mai bag CNP-ul ala nenorocit inca o data ca poate l-am bagat prost. Raspunsul? “Serviciul Web a întors următoarul mesaj: Persoana selectată este asigurată”

Sunt asigurata?! Fuck it! Gata! Nu mai fac nimic!

P.S. Nu stiu daca sunt asigurata de fapt, ca cica trebuie sa ai platit din spate 12 luni…sau poate 5 ani? Sau cat naiba? Stii ce? M-am saturat deja. O sa casc ochii cand trec strada si gata! 🙂

 Update: Cica sunt in regula, sunt asigurata si statutul meu de cetatean model se mentine. Multumesc Biancai pentru informatii! 🙂