Post de 5 zile – Ziua 3 – Cea mai scurta zi

Continuare din postul anterior.

14.06.2016, ora 18:00, 45 de ore fara mancare

Imi este somn acum, un somn mare si absolut. De-abia mi-am adunat puterile sa ma ridic si sa scriu aici. Corpul meu este cam obosit dupa vanzoleala de azi – mergi la xerox, mergi la notar, mergi la politie sa scoti cazierul, mergi la medicina muncii, mergi sa iti iei hartiile de la ultimul job. Simt o oboseala in corp care ma invaluieste, dar e o moleseala placuta, ca atunci cand ajungi sa te intinzi in pat dupa o zi lunga.

14.06.2016, ora 21:00, 48 de ore fara mancare

Mi-a trecut si oboseala aia care ma acaparase mai devreme. Simt insa niste palpitatii acum. Si ieri seara am simtit ca imi bate inima puternic, asa cum nu am simtit-o niciodata. M-a intrebat si doctorita de la medicina muncii daca am palpitatii de obicei. I-am zis ca nu. Am mai citit niste lucruri despe palpitatii in timpul postului si se pare ca este destul de frecvent. Avand in vedere ca mi se zbate si un muschi la mana stanga, probabil ca incep sa pierd minerale. Cel mai util sfat pe care l-am gasit pe net a fost sa imi ascult corpul pentru ca el imi va spune clar cand e timpul sa ma opresc. Deocamdata incep sa realizez ca 5 zile de-odata s-ar putea sa fie mult prea mult. O sa vad cum ma simt maine. Acum e sfarsitul zilei a doua in care m-am simtit oarecum rezonabil (cu o singura exceptie) toata ziua.

15.06.2016, ora 00:45, 51 de ore si 45 de minute fara mancare

Mi-e o foame de imi vine sa strig. Si palpitatiile continua si chiar nu mai am nici un chef sa continui. Peste tot vad numai mancare. Pana si George incepe sa semene, incet si sigur, cu un copanel. 🙂 Nu ma simt prea roz. Corpul meu este agitat, mintea – la fel. Ma uit la un film in ideea de a-mi distrage atentia de la toate astea, dar nu prea functioneaza. Tot ce vad in film este MANCARE, MANCARE PESTE TOT! Hmmmm…baghete frantuzesti..DA! si zmeura si unt si langustine!!! DA! DA! DA! Continui sa imi simt inima batand foarte tare in piept si ma gadesc ca de 4 ore tot asa o tine. Nu stiu cum voi putea adormi asa.

15.06.2016, ora 00:50, 51 de ore si 50 de minute fara mancare

Ce sa fac oare? Nu stiu ce sa fac. Am zis ca la cel mai mic semn de ceva dubios o sa ma opresc. Cred ca palpitatiile continue si faptul ca imi zvacnesc muschii de la maini si de la picioare se incadraza in capitolul “dubios”. Oare o sa mai pot sa rezist pana maine? Fuck it!Tot experimentul asta nu a fost niciodata despre cum sa ma chinui singura, ci despre incercare si ascultare a corpului. Gata!

15.06.2016, ora 1:00, 52 de ore fara mancare

Am luat cateva cirese din frigider (n-am suc de fructe in casa si nici de unde sa iau la ora asta). Ma uit la prima cireasa, o intorc pe toate partile si ma intreb inca o data daca asta vreau. Mi-e foame de mor, asa de foame nu mi-a fost in viata mea. DA, asta vreau! Bag cireasa in gura si o zdrobesc in dinti. Sucul ei imi invadeaza toate papilele si sunt in extaz. Doamneee! Este cea mai buna cireasa de pe Pamant! Existenta a ceva atat de bun este o minune. Mai mananc vreo cateva, fiind extaziata la fiecare cireasa care imi ating papilele gustative. George rade voios cand se uita la mine si vede cat de fericita ma face o banala cireasa.

Fericire pura! 🙂

Cica daca fumezi cine stie ce ierburi mancarea are un gust minunat. Nu stiu ce sa zic, incearca sa nu mananci nimic timp de 52 de ore si sa vezi atunci ce gust are primul lucru pe care il mananci. Este divin!

Tot imi e foame rau spre foarte rau, dar o sa ma opresc aici pentru ca nu vreau sa imi fortez organismul.

15.06.2016, ora 2:00, 1 ora de cand am mancat prima data

S-a terminat si filmul si mie mi-e in continuare o foame de lup. Fuck it again! Ma duc in bucatarie si aspir doua felii de paine cu branza, rosii si castraveti. Mai-mai sa-mi musc degetele in timp ce bag in gura, la cat de foame imi e si cat de bun e totul. “E ciudat sa te vad mancand.” Imi zice George razand in timp ce eu nu stiu cum sa mestec mai bine.

 

Scriu randurile astea la 11:30, pe data de 15.06.2016, la 10 ore si 30 de minute dupa ce am incetat fast-ul. Realizez acum ca habar n-aveam in ce am vrut sa ma bag si de aia am rezistat 52 de ore in loc de 120, cum imi propusesem initial. Este un esec? Poate, sau este un obiectiv nerealist pe care mi l-a propus. Imi dau seama acum ca organismul meu nu era deloc pregatit pentru una ca asta.

Ce urmeaza? Voi continua? Cu siguranta! Postul asta de 5 zile tot vreau sa il tin. Toate motivele pentru care l-am inceput sunt perfect valide in continuare. Doar ca, cel mai probabil, voi incepe acum cu ceva intermitent, gen o zi pe saptamana fara mancare. Pentru un fast de lunga durata (cum e asta de 5 zile) ma voi pregati cum trebuie data viitoare, cu legume si fructe si sucuri inainte cu cateva zile. Nu de alta, dar chiar nu imi place sa ma chinui.

Ce sa zic, au fost doua zile interesante, nu am cazut din picioare pe strada, nu am delirat (multumesc pentru intrebare, Lucian! 🙂 ) si am realizat ca, precum zicea articolul care m-a convins sa trec fasting-ul pe lista de lucruri de facut, foamea e optionala (de cele mai multe ori). Ah, da, si tot ce mananc continua sa aiba un gust minunat. 🙂 Asta e un efect al postului care sper sa dureze cat mai mult! 🙂

 

2 gânduri despre &8222;Post de 5 zile – Ziua 3 – Cea mai scurta zi&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.