Am plecat sa imi caut rostul in lume. Am plecat obosita si fara nici o idee despre viitor. Am fost plecata 171 de zile, in 10 tari, am vizitat 53 de orase/insule/obiective turistice, am stat in 55 de paturi diferite si 7 nopti mi le-am petrecut pe drum. In drumurile mele am zburat cu 15 avioane, am mers cu 42 de autobuze, 14 trenuri, 26 de taxiuri, 18 barci/ferry-uri, 14 tuk-tuk-uri si 10 scutere.
O alergatura destul de crunta ar zice unii, o fuga cat mai rapida spre a-mi gasi scopul in viata as fi zis eu.
Ei si? L-ai gasit? Cum esti acum ca te-ai intors?
M-am intors tot obosita si fara nici o idee despre viitor, sau, poate cu prea multe idei. Acum am apucat sa ma odihnesc, asa ca ramane doar problema scopului in viata. Dar aproape ca am rezolvat-o si pe asta. A trebuit sa merg pana la „capatul Pamantului” pentru a intelege intr-un sfarsit sa ma opresc din cautat.
Maine nu exista, viitorul nu exista, timpul nu exista, toate sunt niste concepte teoretice. Nu am timp sa ma gandesc la scopuri marete sau la sensul vietii. Nu am timp. Am doar momentul asta.
cevatimpaici 
Exact asta ar fi cred eu o MARE DIFERENTA intre Europa si Occident la modul general si Asia de Sud Est/America Latina, anume modul de abordare a vietii in general. Cred ca este (chiar) foarte greu pentru un european, avand in vedere cultura si mediul social de pe batranul continent, sa se rezume la a trai numai ACUM, IN PREZENT, DE A FI FERICIT ACUM SI CU CEEA CE AI ACUM si a nu se gandi obsesiv la viitor. Cine calatoreste si petrece ceva timp in tarile din Asia de Sud Est sau America Latina isi da seama, desigur, de aceasta mare diferenta (bariera) culturala/sociala.
ApreciazăApreciază
Cumva multi dintre noi simt ca implinirea nu vine din mers la munca, facut bani (mai multi sau mai putini) si atat, doar ca inainte de calatoria asta percepeam asta ca pe o senzatie puternica de neliniste. De abia dupa ce am vazut un copil facandu-ne cu mana fericit de pe malul unui rau plin de gunoaie, intr-un miros oribil, a inceput sa se clarifice senzatia asta. E util sa te opresti din cand in cand si sa te asculti, sa fii constient de senzatiile alea cele mai adanci pt ca, de obicei, acolo e adevarul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană