22 noiembrie 2015
Stau in avion si ma plictisesc…se pare ca sa pleci in lume nu face ca totul sa fie brusc glorios. Totul vine din interior. O sa vezi ce vrei sa vezi. Daca vrei sa vezi aceleasi asteptari si aceleasi fete acre ale celor de langa tine, asta vei vedea.
Eu ce vreau? Sa observ doar ce se intampla in acest moment si sa scot din ecuatie gandurile de genul este bine sau este rau ca simt asta.
Am plecat spre necunoscut, cum zice mama, dar nu ma tem. Necunoscutul asta cred ca este de fapt tot timpul cu noi, asa ca nu are de ce sa ne fie frica. Am vazut de curand un documentar care se incheia cu ideea ca avem intotdeauna o alegere simpla de facut: intre frica si iubire. Aleg iubirea in orice clipa a vietii asteia.
10 mai 2016
Am scris cand am plecat cateva idei…eram in avion si ma plictiseam in cele 8 ore de zbor (impartite in doua zboruri). Acum sunt in avionul de intoarcere spre Bucuresti. Nu ma plictisesc ci, din contra, sunt entuziasmata. Sunt entuziasmata de a ajunge din nou acasa, de a vedea niste oameni de care imi e dor, de a avea din nou un loc al meu unde sa fie „acasa”, de a continua sa traiesc vesela si zambind. Sunt entuziasmata de a incepe sa lucrez la unele din ideile care mi-au venit in astea cateva luni.
E ciudat..pana acum cateva ore eram obosita si un pic doborata de toata perioada asta de stat pe drumuri. Eram amortita si parca nu simteam nimic la gandul de a ma intoarce acasa. Apoi am stat in avion si m-am uitat la George cum face curat in zecile si zecile de poze facute in lunile astea. Din majoritatea m-am vazut pe mine zambind fericita. Ceva clipe mai tarziu m-am gasit intrebandu-ma unde a disparut in ultima perioada entuziasmul ala si veselia din poze.
Obosisem de stat pe drumuri si deja locurile noi nu mai aveau acelasi farmec…d-aia am si ajuns acasa mai repede decat credeam initial. Dupa cum i-am zis si lui Lucian „nu vreau sa vad Indonezia si Filipinele in scarba” :)).
Oboseala, desi inca cu mine, nu mai e lucrul principal prezent acum in mintea mea. Din contra, sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le fac si sa le reiau acum incat imi dau seama acum ca nu voi avea parte de prea multa odihna in viitorul apropiat. 🙂
Da, asa ca daca am plecat la drum un pic plictisita si neincrezatoare, ma intorc plina de viata, de idei, de entuziasm si de veselie. D-abia astept sa ajung! 🙂
cevatimpaici 
Welcome back ! )))…… Eiiii…..si acum, dupa revenire, cum va (a)pare Romania ? Ce vi se pare bun si ce nu, la tara noastra, dupa 6 luni pe alte plaiuri (indepartate) ? Ar fi interesant un intreg articol pe aceasta tema. Va reiterez felicitarile mele sincere pentru ideea de a tine acest blog-jurnal, am urmarit cu interes aproape toate articolele voastre cu impresiile si trairile aferente.
ApreciazăApreciază
Mersi frumos, Adrian! Inca nu pot spune clar cum e….e bine in principal..avem dus cu apa fierbinte si presiune, frigider in casa si cafea in dulap :)) Articolul despre cum e acasa urmeaza, de indata ce ideile vor fi clare in capul meu 🙂
Iti multumesc ca ai fost langa noi pe parcursul calatoriei si ma bucur ca ti-a placut experienta 🙂
ApreciazăApreciază
Eu am o alta intrebare. Cum ti s-a parut calatoria de una singura fata de calatoria impreuna cu George? E ceva diferit in a trece prin aceasta aventura in cuplu? Ma gandesc ca o astfel de experienta te schimba (in bine) si ca e important sa-l ai pe cel drag alaturi, pentru a va schimba amandoi..in aceeasi direcție 🙂
In rest, welcome back si felicitari sincere pentru ca ai lasat doza de nebunie sa detroneze raționalul, putini oameni au curajul asta. Mi-ar face placere sa ne revedem candva.
ApreciazăApreciază
Sunt doua lucruri diferite, ambele cu bune si cu rele. Cand am fost fara George (ca eram cu Lucian, deci singura nu am fost deloc) experientele erau mai intense un pic si interactionam mai mult cu localnicii si cu alti turisti. E posibil ca interactiunea asta sa fie si pentru ca eram la inceputul calatoriei si eram entuziasmata de tot. Pe de alta parte bucuria trairilor era un pic umbrita de gandul ca i-ar fi placut lui George sa vada un lucru sau altul sau efectiv de dorul de el. Cand a venit el chiar nu am mai simtit ca mi-ar lipsi ceva sau cineva de acasa, dar, de multe ori eram noi doi si atentia mea era total acaparata de el. Daca vrei o calatorie strict pentru tine e bine sa mergi singura, macar o perioada, daca poti, eu asa cred. Dar este mult mai usor si mai frumos cand este el langa mine. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană