Nu, Kuala Lumpur nu este capitala Indiei, ci a Malaeziei, dar daca, la fel ca mine, ajungi pentru prima data aici fara sa stii prea multe despre orasul asta, nu ai cum sa nu observi ca esti inconjurat de indieni.

Stiam deja ca Malaezia are trei populatii majoritare – malaezieni, chinezi si indieni – dar in Kuala Lumpur am avut de multe ori senzatia ca indienii sunt mult mai prezenti decat ceilalti. Hotelul unde am stat este in Chinatown, dar pe o raza de cateva sute de metri sunt doar restaurante indiene, magazine de unde poti cumpara sari-uri si foarte multi indieni pe strada. Inclusiv personalul de la hotel este in totalitate format din indieni.

Si? Este rau? Nu, cu siguranta nu este. Am mancat mancare indiana foarte buna, am baut unu-doua ceaiuri indiene in fiecare zi si toate astea in deplina siguranta alimentara pentru ca suntem totusi in Malaezia si totul este curat.

In afara de acest aspect al impartirii populatiei, Kuala Lumpur este un oras unde ai ce face. Am prins cea mai calduroasa perioada din ultimii ani aici din cauza El Nino, asa ca o buna parte din timp ne-am petrecut-o in camera de hotel cu aer conditionat sau la mall-ul de la turnurile Petronas, care are si el aer conditionat.

Am mers in prima noastra zi prin caldura sa ne ajunga. Am fost la parcul cu fluturi, la gradina cu orhidee si hibiscus si la muzeul islamului. Am mers pe strada Petaling, un fel de bazar plin de chinezarii, si prin Chinatown. La sfarsitul zilei mersesem peste 15 km prin soare, asa ca, dupa o cina „usoara” cu mancare indiana, ne-am prabusit.

A doua zi ne-am trezit cu puteri proaspete si am plecat spre turnurile Petronas. Era sambata si am ajuns pe la pranz, in miezul caldurii. Am facut cateva poze si ne-am plimbat prin parcul KLCC. Nu am rezistat mai mult de o ora asa ca ne-am intors la aerul conditionat din mall, am mancat un ABC (un bol mare de gheata razuita cu fasole rosie, porumb si diverse siropuri) si am fost la cinema sa vedem Batman vs Superman. Dupa film am mancat „traditionalul” hamburger malaezian si am stat afara sa ne uitam la spectacolul fantanii ce danseaza. Una peste alta am petrecut o frumoasa zi de sambata la mall, ca orice om care se respecta.

A venit apoi randul Batu Caves, niste pesteri aflate in afara orasului in care sunt niste templisoare (mici rau) hinduse. Atractia mai mare o reprezinta maimutele de la templu care sunt hranite cu banane de unii turisti spre amuzamentul tuturor.

In trenul cu care am mers acolo ne-am intalnit cu niste calatori, un portughez, un neamt si un elvetian, fiecare dintre ei calatorind de unul singur, fiecare cu un alt plan si alta poveste. Cu portughezul, Andre, am stat cel mai mult de vorba, pentru ca drumul nostru dintre Asia si Bucuresti va trece prin Portugalia. 🙂

Am fost apoi la masa cu ei si am mai stat la povesti vreo ora-doua despre ce am vizitat fiecare, ce am facut, ce vrem sa facem mai departe. Aceleasi discutii cu care ne-am tot intalnit in ultimele luni, fiecare om cu dorintele si planurile sale. Elvetianul, de exemplu, urma sa plece catre Japonia si apoi spre America Centrala unde se gandea sa stea vreo trei luni sa invete spaniola, si dup-aia vede el ce face mai departe.

In ultima zi nu am facut mai nimic in afara de a ne feri de caldura si de a face planuri pentru Malacca, urmatorul oras pe lista.

Kuala Lumpur e foarte interesant ca oras, are tot ce vrei de la un oras modern – organizare, transport in comun, cosuri de gunoi, curatenie – dar are foarte bine reprezentat acest amestec cultural foarte interesant pe care il gasesti in Malaezia.

Ah, am fost si pe Jalan Alor, celebra strada cu street food din oras, dar nu ni s-a parut mare smecherie. Multa lume, inghesuiala, preturi mari, escavatoare care sapau o gropa la 3 metri de mesele unde oamenii sorbeau supe la masute pe trotuar, na..asa ca in Asia.