Miere salbatica in Koh Lanta

Stau pe scaunul de bambus de pe prispa bungalow-ului. E dupa-amiaza si e cald de mori, asa cum a fost si ieri, si alaltaieri, si in toate zilele de pana acum, de nici nu mai stiu cum era cand nu era cald. George se pregateste sa taie un pepene verde pe care doar ce l-a scos din frigider. Macar asta sa ne mai racoreasca un pic daca ventilatorul din bungalow este aproape inutil acum.

Pe trotuarul din fata stau doi tailandezi, parte dintr-un grup de vreo patru, care au venit in curtea complexului de cazare ca sa taie doi palmieri uscati. Au terminat deocamdata de bazait drujba si acum stau tacticosi in fata unui recipient de plastic. Unul se ridica si vine la noi. Ne intinde zambind o lingurita plina de fagure de pe care inca se scurge miere. Pesemne in unul dintre palmierii doborati isi facusera stup niste albine. Mierea este buna, cu o aroma pe care nu am mai intalnit-o pana acum. Se pare ca mierea de flori exotice este altceva decat mierea de salcam. George merge si le da si lor niste pepene rece ca doar si lor le-o fi cald. Primeste in schimb o noua lingurita de miere, de data asta amestecat cu lime. Este si mai buna asa. Terminam mierea, terminam pepenele si intram inapoi la umbra, facem un dus si asteptam sa treaca caldura.

Suntem in Koh Lanta si cea mai buna alegere e sa asteptam sa treaca caldura. Am fost la vreo trei plaje dar nu am gasit nimic spectaculos – plaje luuungi cat vezi cu ochii cu nisip alb si apa turcoaz. Asa e cand stai o luna la mare in Thailanda, te plictisesc plajele astea.

E seara si plecam spre orasul vechi din insula. Avem vreo 16 km de mers cu scuterul pana acolo si speram ca de data asta o sa si reusim. Am mai vrut sa mergem acum doua seri dar a inceput sa picure si in fata se vedeau niste nori negri si pufosi, asa ca am facut cale intoarsa. Acum cerul e senin si avem toate sansele sa vedem oraselul minune. Partea asta de insula e mult mai verde si mai putin populata decat partea de nord. Aici sunt doar case ale localnicilor si ne intrebam cum o arata oraselul ala vechi pentru ca zona pare din ce in ce mai putin turistica.

Ajungem pana la urma cu doar putin timp inainte de apus. Orasul vechi este de fapt o straduta cu cateva magazine si restaurante pe piloni. Mergem un pic pe debarcader, facem niste poze unui nor mare si portocaliu din zare, mergem sa mancam in unul din cele doua restaurante mai de doamne ajuta, mai facem niste poze la lampile chinezesti de pe strada si o luam inapoi spre cazare. Sper din suflet sa ne ajunga benzina pana acasa si sa nu ramanem pe dealurile astea din mijlocul pustietatii.

Hai ca am ajuns si la civilizatie. Ca sa sarbatorim, ne oprim la o dugheana cu roti. In timp ce asteptam sa ne faca domnul de la dugheana clatitele cu nutela si banane, ne amuzam vazand vreo 4 copii calare pe un scuter cu atas (versiunea locala de tuk-tuk). Se agata care mai de care de cate ceva si se invart pe barile alea de zici ca n-au vazut in viata lor asa jucarie.

E seara si mergem sa mancam la Mr. Green, cel mai bun „restaurant” cu mancare thailandeza din zona. Mancarea este buna rau, cum n-am mai mancat de tare mult timp. Mananc cu pofta din portia de porc cu oua negre si ma gandesc cu un oarecare nod in gad la fried rice-ul obosit mancat in prima zi, la cateva dughene mai incolo.

Este inca noapte afara, dar ma trezesc din somn. Ma dezmeticesc un pic si imi dau seama de ce m-am trezit. Undeva, dintr-un megafon de aproape, rasuna chemarea musulmana la rugaciune. Ma uit la ceas. E 5.30 dimineata. Sper sa termine si sa dorm la loc. Adorm. Ma trezesc din nou. Afara au inebunit toate pasarile. Ciripesc ca nebunele de zici ca urmeaza sa vina vreun cutremur. Maimutele zbiara si ele dintr-un copac de prin zona. Peretii de frunze de palmier si geamurile doar din plasa de tantari ale bungalow-ului nu fac o treaba prea buna la izolare fonica. E 6.30 dimineata. Sper sa termine si pasarile astea odata scandalul sa ma culc la loc. Adorm. Ma trezesc. E cald de mori in bungalow-ul nostru. Dau plasa de tantari la o parte si dau ventilatorul mai tare. E 9.30 dimineata.

Hai sa mergem la plaja, asa ca de la revedere. Hai sa inotam pentru ultima data in marea turcoaz, sa ma ciupeasca ultimele furnici si musculite de nisip si ce naiba ganganii mai sunt de ma ciupesc doar pe mine, sa mai stam sub umbra rara a pinilor, sa mai facem cateva poze si gata.

La revedere, Thailanda!  Multumim pentru o luna si doua saptamani de experiente frumoase.

4 gânduri despre &8222;Miere salbatica in Koh Lanta&8221;

  1. hmm…Cum adica ? Va luati la revedere de la Tailanda chiar cu cateva zile inainte de Songkran ? Pai si stropitul cu apa de pe strazi cui il lasati ?? ))))

    Apreciază

    1. Stropitul cu apa ramane altora de data asta…noi am facut la bai in mare sa ne ajunga tot anul :)) Acum, serios vorbind nu stiam nimic despre acest obicei minunat de care vorbesti..oricum, din cate am reusit sa inteleg e undeva mai in nordul Thailandei, iar noi am plecat din Koh Lanta spre Penang 🙂

      Apreciază

  2. Aahh, ok, atunci have fun in Malaysia ! )) Eu am prins Songkran-ul si implicit stropitul cu apa pe strazi de 2 ori, dar adevarul ca eram chiar in Bangkok, sincer nu stiu care e faza in provincie sau pe insule…E o chestie distractiva sau suparatoare, depinde de gustul si aprecierea fiecaruia. Ideea e ca in Bangkok cel putin pe toate strazile intalnesti in timpul Songkran-ului ( cam de pe 13 pana pe 15 aprilie aproximativ in fiecare an) oameni care stropesc pe trecatori cu niste pistoale mari de plastic pline cu apa ( amestecata cu creta, ca sa lase urme albe pe imbracaminte dupa ce se usuca) iar unii arunca efectiv cu apa din diverse recipiente pe toti trecatorii, localnici sau farangi, nu conteaza. ( dar am vazut si stropire direct cu furtunul), cica asa e traditia …evident, veselie generala pe strazi, zice-se ca nu ar trebui sa se supere nimeni daca este udat. Cam asta ar fi cu Songkranul si stropitul cu apa trait de mine pe propria piele.

    Apreciază

    1. Se pare ca si prin Malaezia exista acest festival, am tot vazut afise pe la templele budiste. E totusi posibil sa merg pe strada si sa ma trezesc cu o galeata de apa in cap..mai am o sansa, nu e totul pierdut :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.