Koh Jum este departe de traseul urmat de toata lumea prin insulele Thailandei. In primul rand nu are un debarcader unde sa poata ajunge barcile mai mari, asa ca, chiar daca exista un ferry cu care poti ajunge in apropierea insulei, acesta se va opri in mijlocul marii si pasagerii vor cobori direct in long-tail boats, care ii vor duce la mal. Plecarea de pe insula se face exact la fel.

Aici este liniste, mult mai liniste decat este in Koh Phangan. Asta inseamna si ca nu prea sunt multe lucruri de facut in afara de stat la plaja, plimbat pe insula cu scuterul si intors la plaja. Insula are totusi un farmec aparte pentru ca nu este plina de turisti si de resorturi, ci este o insula unde, cel putin acum, pe sfarsit de sezon, sunt mult mai multi localnici decat turisti.

Localnicii sunt pescari sau au plantatii de arbori de cauciuc sau de palmieri din care traiesc. O mica parte din ei traiesc efectiv din turism. Am tot vazut din autobuz plantatii de arbori de cauciuc, dar aici am putut vedea una de aproape. Am oprit scuterul pe marginea drumului si ne-am uitat la copaci si la modul de recoltare a sevei.

Cu toate ca am zis ca nu e mare lucru de facut aici, am stat 5 zile pe insula. O zi am avut programul asta, o alta am facut un crab din pietre pe plaja, o alta am luat scuter si am dat o raita prin partea de nord a insulei, iar o alta ne-am intalnit cu Simona si Alex de la lipa-lipa si am stat la povesti despre calatorii si viata pe drum. Lipseste o zi..ce am facut? Da…mai nimic, stat la plaja, citit, baie si cam atat.

Plajele si apa marii sunt departe de a fi la fel de frumoase ca cele din Koh Tao sau Koh Phi Phi, dar aici ai luxul de a fi doar tu pe plaja, cat vezi cu ochii. Asa ca daca vrei un loc tare bun de a te indeparta de traseul batut facut de majoritatea turistilor, un loc unde localnicii iti zambesc din fata portii cand treci cu scuterul pe drum, asta e cel mai bun gasit pana acum.