Stam in Koh Tao vreo patru zile, insula care cica e paradisul diverilor. Ajungem aici cu ferry-ul din Koh Phangan, in miezul zilei si in miezul caldurii. Totul este mult-mult mai zgomotos decat unde am stat pana acum. Ne-am ales o cazare langa debarcader pentru ca ne-au ajuns vreo doua saptamani de liniste totala si vrem sa fim, de data asta, aproape de tot. Si suntem. Multe magazine, multe restaurante, multe scoli de scuba, pier-ul de unde pleaca multe barci pentru snorkeling in jurul insulei.
Daca in Koh Phangan am gasit un amestec interesant de Thailanda si Europa, ei bine, in Koh Tao este mai mult Europa decat Thailanda. Sa explic. Stam in hostelul unui italian. Exista si un restaurant italienesc pe terasa, unde mancam cea mai buna pizza din ultimele 4 luni si unde bem capucino cremos. George vrea sa faca scuba (mie mi-a ajuns experienta din Grecia de acu’ niste ani in materie de scuba) asa ca mergem sa vorbim cu diverse scoli. Dam, in plimbarea noastra de o ora in acest sens, peste un loc cu francezi, unul cu finlandenzi, unul cu britanici, vreo doua cu germani si mai vedem si scoli ce se lauda cu dive-uri tinute in spaniola. Pana la urma ii alege pe britanicii de langa hostel care cica nu mai vazusera romani prin zona pana acum.
De fapt, mai peste tot pe unde am fost pana acum suntem destul de exotici. Trecand peste localnicii care habar n-au unde e Romania si ne confunda ba cu rusii, ba cu spaniolii, nici europenii care s-au stabilit pe aici nu au avut de-a face cu prea multi romani.
Dar revenind, Koh Tao este renumita pentru recifurile de corali din zona si pentru ape super limpezi (pentru ca este o insula stancoasa). Asa ca primul lucru pe lista noastra este o excursie de snorkeling in jurul insulei, plecarea de dimineata, cinci opriri de plutit cu ochii roata dupa pestisori, masa, si oprirea la Nang Yuan – trei insulite unite intre ele cu fasii de nisip alb.
Prima oprire este la Shark Bay, un golfulet renumit pentru rechinii de mici dimensiuni ce traiesc aici. Cand ajungem vedem cele trei barci marisoare care sunt deja aici, plus noi, plus inca vreo doua barci care ajung odata cu noi. Fiecare om din cei vreo suta-doua care sunt in apa acum cauta sa gaseasca macar un rechin. Nu gaseste, logic, ca ala nu e fraier sa iasa la plimbare in caldura asta si printre atatia oameni. Shark Bay – zero rechini vazuti, zero pisici de mare, zero testoase. Mai departe!
In al doilea loc nu ne oprim ca sunt valurile prea mari. Scorul ramane la fel. In toate celelalte opriri inotam ca disperatii dupa zeci si zeci de pestisori de toate culorile. George se scufunda cu snorkelul doar-doar o fii mai aproape de ei. Vad la un moment dat un peste maaare si colorat. O iau dupa el sa il vad mai bine. Fuge. Eu tot dupa el. „Stai asa pestisor, unde fugi? Fishy, fishy, fishy!”. Pana la urma il las in pace si ma intorc sa caut altii mai mari si mai frumosi. Aveam sa aflu mai tarziu ca pestele asta pe care l-am alergat este un trigger fish, un peste periculos care este cunoscut ca atacand oamenii cu snorkelul care il agaseaza. Upsiii…da, asa e cand esti nestiutor. Am scapat si de data asta si promit sa nu mai urmaresc nici un peste. 🙂

Ajungem si pe Nang Yuan, noi si tot restul barcilor din jur. Asta este, la fel ca Maya Bay, pomul laudat al zonei. Da, este frumos, dar foarte foarte aglomerat si umbrelele astea hidoase si sezlongurile puse unul langa altul pe toata fasia renumita de nisip chiar nu prea au ce cauta aici.

Ne lasam lucrurile intre niste pietre si plecam la o noua runda de snorkeling, de data asta printre grupuri de oameni care invata sa faca scuba. Vedem iar fel de fel de pestisori, dar cam aceeasi ca si pana acum, si nici coralii nu sunt la fel de misto ca aia de la Mango Bay.

Ne intoarcem pe seara obositi dar fericiti, dupa cum zice o vorba veche. Am vazut si alergat dupa sute si sute de pestisori. Scorul final al zilei – vreo cateva mii de pestisori colorati vazuti, zero rechini, zero pisici de mare, zero testoase, mii de corali si anemone. O zi buna.
Ce altceva mai e de facut pe Koh Tao? Scuba, daca te pasioneaza. Cica ar fi alta experienta, esti mai aproape de tot, vezi pesti mari si pisici de mare (astea toate povestite de George). Daca ai noroc, cica ai putea vedea si testoase, dar el nu a avut. Cu toate ca numele insulei vine de la ele, cam slab cu testoasele. 🙂 Ah, si iti poti lua licenta de scuba aici, ieftin si bun – vreo 7000-8000 de baht, mai ieftin decat orice insula pe care am vizitat-o pana acum – ca sa poti face scufundari mai interesante decat alea de baza.
In rest, clasicul luat de scuter si plimbatul pe insula, din plaja in plaja. Am ales, de data asta, plimbatul la picior din plaja in plaja.
Ah, si am prins si o mare ploaie. O ora a plouat de a rupt si, cum nu mai vazusem ploaie de prin noiembrie, a fost minunat sa stam la terasa si sa ne uitam cum toarna.
Cam atat din Koh Tao. Pestisori, pestisori peste tot. 🙂
Toate ca toate dar din cate am observat apa are o claritate foarte buna pe Koh Tao pentru snorkeling si alte activitati similare, as zice surprinzator de limpede. Imi aminteste putin de Koh Lipe care desigur, e mult mai departe.
ApreciazăApreciază
Nu stiam ca si Koh Lipe e asa..initial ne gandeam sa mergem si pe acolo, dar am citit niste articole despre cat de aglomerata e si cat a distrus construitul intens insula..plus ca e si scump bine, asa ca o sa sarim peste 🙂
ApreciazăApreciază
Da, si eu am inteles despre Koh Lipe ca devine din ce in ce mai scumpa si mai aglomerata, din pacate… Eu am avut sansa sa o vizitez acum vreo 6 ani cand nu era chiar atat de luata cu asalt. La vremea respectiva se facea snorkeling in partea de nord a insulei (zona complexului Mountain Resort) unde apa este exceptional de clara si de unde se vede si insula Koh Adang in zare, la nici 2 kilometri distanta. In ce priveste Koh Lipe mai ar fi un inconvenient, trait de mine pe propria piele. Faptul ca este situata la o distanta cam mare de continent ( anume de portul Pak Bara de unde pleaca speed-boat-urile spre insula) face ca durata calatoriei Pak Bara-Koh Lipe si invers sa fie de aproape 2 ore, iar in conditii de speed-boat asta inseamna 2 ore de zdruncinare cumplita si constanta din cauza valurilor. Practic fiecare val inseamna o zdruncinatura care uneori te arunca de pe scaun la modul propriu. Eu personal dar si altii din acea barca am ajuns pe Koh Lipe aproape knock-out cu pulsul 200, cu multe vanatai mai ales pe brate si cu o ameteala ce m-a tinut cateva ore dupa debarcare la care s-a adaugat zgomotul motorului barcii pe care il aud si acum in urechi, dupa 6 ani. Pastrez si acum acasa drept amintire un creion nazal daruit de o localnica de pe barca care contine ulei de eucalipt menit sa atenueze ameteala… Localnicii sau cei care lucreaza prin zona si fac traseul frecvent stiu faza cu zdruncinaturile si au toti cu ei fie creioane nazale aromate fie pastile de stomac, etc…..Nu mai sunt la curent cu situatia, poate intre timp s-au introdus ferry-uri mai stabile pe mare dinspre si inspre Koh Lipe, dar in orice caz distanta apreciabila fata de continent ramane, cred eu, un oarecare impediment pentru vizitarea insulei Koh Lipe.
ApreciazăApreciază
:))) asta cu raul de mare l-am trait si eu recent fix la plecarea din koh tao. High speed catamaran plus valuri..am sarit de pe scaun stand in fata..creion nazal nu am avut, dar am avut pungute pt vomitat pe care le-am folosit..am iesit zombie din ferry-ul ala 🙂
ApreciazăApreciază