Phuketul este printre cele mai cunoscute insule din Thailanda, asa ca a parut o idee buna sa ne petrecem cateva zile aici, sa stam la plaja pentru prima data dupa vreo doua luni, sa vedem alte insule prin zona si sa facem nimic.

Ne spusese Laurentiu ca „Patong-ul este un fel de Costinesti”, dar am zis ca daca tot suntem aici, de ce nu? Asa ca am venit veseli in Patong. Am ajuns pe seara, fix in ora de varf a tarabelor cu street food si a lumii care iese in oras pentru cina.

Preturile sunt simtitor mai mari decat in Chiang Mai, de la dublu pana la de cinci ori pretul, dar na, esti in insule, alta e viata aici. Asa ca ne-am luat de la tarabele cu mancare ce ne-a poftit sufletul – o scrumbie la gratar, niste porc cu orez, niste creveti, mango cu sticky rice si un ananas cat toate zilele.

A doua zi ne trezim veseli pe la 9 si plecam spre plaja ca turistul obosit, pe la 11. Iesim pe strada, facem vreo zece pasi si este cald de mori. Ne taram agale catre plaja printre carciumile care doar se deschid si isi promoveaza berea la „doar” 80-90 de baht.

Plaja este intinsa, cu nisip alb, cu mare turcoaz si foarte, foarte fierbinte, la propriu. Mergem cu greu cu nisipul fierbinte si ne gasim, pana la urma, niste locuri la umbra, sub niste copaci de pe marginea plajei. Exista si umbrele si sezlonguri pe plaja dar un niste inconveniente, pe langa pretul pe care trebuie sa il platesti ca sa le folosesti. In primul rand sunt unul langa altul, la propriu, nu cred ca e distanta mai mare de 30 de centimetri. Apoi umbrelele sunt din material textil, d-alea de cumparam cand mergeam cu parintii la mare ca sa ai umbrela ta, si sigur nu fac fata soarelui tropical. Iar sezlongurile nu sunt nici ele sezlonguri ci niste saltele invelite in imitatie de piele care stau direct in soare, pe nisip.

Intram in apa, facem o baie, dar doar in patratele delimitate de balize pentru ca nu poti sa faci baie de nebun unde vrei tu din simplul fapt ca majoritatea zonei de tarm este ocupata de barci sau ski-jetj-uri.

Lumea se vanzoleste cu ski-jetul, sau se prajeste la soare, sau se imbaiaza alene in patratul delimitat sau sta cuminte sub cate um pom si cam asta e tot. Si comunitatea gay este bine reprezentata pe plaja asta, au inclusiv steagul curcubeu afisat. Dupa vreo doua ore am vazut tot ce e de vazut, asa ca spunem la revedere plajei din Patong.

 

Ziua urmatoare plecam entuziasmati in excursia de o zi spre insulele Coral si Raya. Dupa ce ne plictisim asteptand pick-up-ul de la hotel si imbarcarea pe speed boat, plecam spre Coral Island. Cu speed boatul nu am mai mers pana acum si ne bucuram ca am prins locuri in fata, chiar pe puntea de pe botul barcii. E frumos sa stai in fata si sa vezi tot, dar am simtit absolut toate valurile mai mari fix in coloana vertebrala. Da, tailandezii conduc ca nebunii pe sosele (vezi drumul catre si dinspre Pai) asa ca nu stiu de ce ma asteptam ca barcile de viteza sa fie conduse altfel. Nu sunt, asa ca trebuie sa te tii bine, de orice gasesti.

Coral beach-ul este frumos, apa este de un turcoaz incredibil si plaja este plina de sute de day-trippers, adica noi. Doar pe barca noastra au venit 47 de oameni si sunt vreo 10-15 barci mai mari sau mai mici ancorate in zona. Si aici poti face baie doar intr-un patratel delimitat, restul plajei fiind al barcilor. Diferenta este ca in patratelul ala sunt toti chinezii de pe pamant si dup-aia mai vin niste chinezi, imbracati din cap pana in picioare, cu vestele de salvare pe ei, ochelarii de soare pe nas si telefoanele la gat, in water-bags.

Preferam sa facem baie intre barci, macar suntem doar noi, chiar daca ghidul vine si ne spune sa iesim de acolo ca nu avem voie. Pana la urma ne lasa in pace si isi vede de treaba lui. Ne mutam si in celalalt colt unde plaja este linistita si cu doar vreo 2-3 cupluri de europeni care fac baie in apa foarte clara. Nu tu chinezi, nu tu barci, nu tu patratel, doar plaja din fata Coral Beach Resort. Locul perfect pentru facut baie, pentru auscultat marea si pentru ca George sa se imprieteneasca cu un nou crab.

Se face ora de plecare si ne busculam toti la barca. Ajungem la Raya si ii debarcam pe cei cativa nefericiti care nu vor sa faca snorkeling. Si eu sunt vag reticenta pentru ca mi-e frica sa bag capul in apa, dar tot vreau sa incerc. Da, am facut scuba si m-am speriat in Grecia, am invatat sa inot de una singura si toate tentativele lui Victor de a ma invata sa inot cu capul in apa au esuat tragic.

Ajungem la locul de „deep water snorkeling”, adica la vreo cinci metri de plaja, ghidul ne da snorkelul si sarim in apa. Imi pun ochelarii si merg pana la locul delimitat de un nou patratel. Tailandezii astia au ceva cu patratelele, clar. Dupa cateva scurte instructiuni de la George imi iau inima in dinti si bag capul in apa. Si este minunat. Vad tot felul de pesti colorati, mari si mici, unii dintre ei atat de aproape incat am impresia ca daca intind mana o sa ii ating. In vad si pe George care se scufunda la cativa metri si se invarte pe langa mine. Singurul regret este ca nu avem la noi o camera sub-acvatica. Data viitoare.

Dupa ce incheiem sesiunea de snorkeling e ora pranzului. Suntem imbarcati in remorca unui tractor si mergem la masa, pe partea cealalta a insulei. Mancarea nu e grozava, si, in plus, pestele pe care l-am mancat aseara isi face de cap. Mi se face asa de rau incat d-abia pot sa stau. Iei, prima toxiinfectie alimentara de cand am plecat din tara. Incet-incet ma mai lasa si ma urc inapoi in remorca pentru a ne intoarce la plaja principala din Raya.

Aici nici o urma de umbra de copac, doar aceleasi umbrele obosite de pe Patong Beach. Gasim o semi-umbra intre niste pietre de la capatul plajei si ne intindem un pic. Este atat de bine sa stai intins la umbra dupa atata caldura si dupa cat de rau mi-a fost incat atipesc cateva minute. Cand ma trezesc toata lumea depe barca e cu noi la aceleasi pietre si brusc suntem foarte prieteni, fortati sa stam la doar cativa centimetri unul de altul si sa impartim singura umbr decenta de pe plaja.

La 3.30 ar trebui sa pleca, asa ca ne grabim toti catre pontonul din mijlocul plajei. Doar ca toata lumea trebuie sa plece la 3.30, adica toate cele 10-15 barci, asa ca stam in soare si in fum de esapament pana vine si randul barcii noastre sa traga la ponton. Ne urcam si plecam inapoi spre Phuket. Pe drumul pana la hotel mi se face din nou rau si cand ajungem in camera cadem amandoi rapusi de pestele de cu o seara inainte. Ne petrecem seara cu dureri de burta si tot tacamul, inghitim furazolidon romantic impreuna si adormim lesinati cu lumina aprinsa.

Dimineata ultimei zile in Patong ne gaseste lesinati de la ziua de ieri. Un pic de insolatie plus un pic de toxiinfectie alimentara sunt reteta perfecta pentru un 8 martie de succes, petrecut bucurandu-ne de aerul conditionat din camera si de leneveala de care corpurile noastre au nevoie. Nu facem mai nimic azi, chit ca nu ne mai e rau. Cititm cate ceva, cautam cazare in Koh Phangan si iesim sa mancam o supa (prima masa in 22 de ore, asa de bolnavi). Pe seara ne luam la revedere de la Patong Beach la apus in timp ce ne uitam la niste artificii de seara..sau de 8 martie…cine mai stie.

In concluzie, e frumos in Phuket, dar nu prea. Sunt frumoase plajele si peisajele, dar e genul ala extra-turistic. Nici nu am zis mare lucru de carciumile care vand bilete la ping-pong show-uri si alte minuni de genul, dar clar nu este paradisul tropical cautat. Merita vazut? Eu zic ca da, dar setati-va asteptarile corect. Ah…si aveti grija cand mancati scrumbie la gratar de pe strada. 🙂