M-am trezit de dimineata, pe la 7.45. Stiu, nu pare asa de dimineata, dar cand nu ai un program clar in ultimele trei luni, ora asta nu este cea mai prietenoasa. La 8 sunt gata pentru a pleca la Elephant Nature Park, primul sanctuar cu elefanti din recomandarile TripAdvisor.

Imi aduc inevitabil aminte de experienta pe care am trait-o cand am fost la Elephant Orphanage in Sri Lanka, si amintirile nu sunt cele mai dragute. La cate am citit despre Elephant Nature Park si la ce review-uri are, sper din suflet sa fie un loc diferit.

Ne urcam in minibus-ul care ne duce la elefanti si vedem pe drum un filmulet pe care il pune ghidul parcului despre ce inseamna parcul asta, cum a pornit si de ce. Am avut de la inceput sentimentul ca nu vreau sa merg intr-un loc unde sa calaresc elefanti, unde sa ii vad cum fac spectacol pentru turisti sau mai stiu eu ce. Si filmuletul ala pe care l-am vazut in masina mi-a intarit sentimentul ca am facut o alegere buna.

Nu stiam ca elefantii, pentru a deveni docili si a asculta comenzile, sunt legati zile in sir intre patru copaci cu funii si lanturi, ca nu se pot misca, ca sunt infometati si dezhidratati si batuti. In plus, puii de elefant sunt paziti in continuu de cineva pentru a nu calca pe propria trompa si a se sinucide. Doar dupa ce elefantii sunt complet zdrobiti psihic vor asculta comenzile oamenilor.

Nu stiam ca elefanteii aia draguti care picteaza pentru amuzamentul oamenilor sunt dresati sa faca asta fiind trasi de o parte a urechii si intepati ori cu un cui ori cu unghiile ascutite bine ale ingrijitorului lor. Se pare ca gradul de durere pe care il simte un elefant este asemanator cu cel pe care l-ar simti un om in aceleasi conditii.

Nu stiam ca elefantii care sunt folositi in continuare peste tot pentru a plimba turisti prin padure trebuie sa duca in spate scaune de metal plus vreo doi turisti si ingrijitorul, ajungand sa care greutati de 500 kg pentru 8-12 ore pe zi, in fiecare zi. Vi se pare ca un elefant este mare si greutatea asta nu ii afecteaza spatele, ei bine, este grav afectat.

Au urmat apoi scene cu spectacole cu elefanti facute toate pentru amuzamentul oamenilor. Si nici unul dintre elefantii din filmarile alea nu parea sa se bucure de faptul ca distreaza multimi si multimi de oameni. Toti erau speriati, cu ochii mari, chinuindu-se sa se contorsioneze in pozitii care erau complet nenaturale.

Doamna care a infiintat Elephant Nature Park este o tailandeza de 40-50 de ani care a lucrat inainte ca ghid turistic si a dus zi de zi turisti la astfel de spectacole. Asa a ajuns sa constientizeze ca ceea ce se intampla este crud si ca ceva trebuie facut altfel. Si a facut.

Acum, 20 de ani mai tarziu, adapostul gazduieste 68 de elefanti salvati, vreo 300 de caini, un numar marisor de pisici, bivoli si orice vietuitoare s-ar gasi in nevoie. Au organizat si un program de voluntariat in care turisti din toate colturile lumii pot veni sa dea o mana de ajutor la prepararea hranei elefantilor, curatarea grajdurilor sau plantarea de noi petice de iarba.

Cum sunt elefantii pe care i-am cunoscut aici? In primul rand majoritatea sunt batrani, femele ce au 65-70-80 de ani (elefantii traiesc pana la varste similare cu oamenii). Toti elefantii in varsta au fost cumparati de la stapanii lor dupa ce au devenit prea batrani sa mai poata munci. Da, ati citit bine, au fost cumparati. Cand ai un elefant pe care l-ai muncit toata viata si ori a imbatranit, ori a fost ranit muncind pentru tine, nu il dai de buna voia unui adapost sa isi duca linistit macar ultimele zile. Nu, il vinzi ca sa obtii ceva profit. Preturile pentru elefantii salvati de Elephant Nature Park variaza intre cateva sute de mii de baht (20.000 lei) pentru elefantii batrani pana la 2.000.000 de baht (200.000 lei) pentru un pui de elefant.

Am cunoscut elefanti care au avut piciorul rupt, spatele rupt, unul care a calcat pe o mina, majoritatea deplasandu-se cu greutate. Cazurile fericite sunt cei care au imbatranit si nu au mai putut muncii. Cazurile si mai fericite sunt cei 5 pui care s-au nascut in parc.

Toti sunt insa calmi. Ingrijitorii ii plimba prin parc momindu-i cu dovleci in loc sa ii impunga cu bete (ca in Sri Lanka). Exista cateva familii de elefanti care au fost formate de mai muti elefanti care au dorit sa isi petreaca timpul impreuna. Toate astea s-au petrecut natural si doar cand au vrut elefantii.

Fiecare elefant are propriul sau ingrijitor care sta doar cu el pe tot parcursul vietii. Ce activitati au elefantii aici? Sunt hraniti de turistii care viziteaza centrul, sunt fotografiati, sunt mangaiati si imbratisati, sunt stropiti in rau cu galeti de apa si sunt priviti de la distanta cu respect si fascinatie cum se tavalesc in noroi. Nimic din toate astea nu este fortat si nu am vazut nici un bat, nici un lant legat de nici un elefant, nici un animal speriat.

Cateii sunt peste tot pe unde mergi, dorm somnorosi la un loc cu pisicile pe langa mesele de la bucatarie, sau isi petrec timpul cu vreo familie de elefanti, sau se duc la imbaiat cu ei. Un catel dormea linistit sub o masuta din gift shop unde se vindeau elefanti sculptati din lemn de catre ingrijitori. Un pic mai incolo, pe un morman de tricouri de vanzare pe care scrie „The devil wears ivory” o pisica doarme fara griji.

Vine si masa de pranz – bufet suedez cu cel putin 20 de feluri de mancare, toate vegetariene. Un spaniol de la masa noastra se intreba de ce o fi doar mancare vegetariana. Pentru ca nu vii intr-un loc care salveaza animale si le respecta ca sa te infrupti dintr-un ciolan de porc. N-am mancat in viata mea mancare vegetariana asa de buna.

Dupa masa stam in foisor lenesi si privim doi elefanti in zare care doar ce au iesit din rau si isi arunca cu trompele tarana in cap si peste tot. Este usor sa fii infuriat de tot ce ai vazut si auzit. Este usor sa zici ca oamenii sunt niste tampiti si fac tot raul asta doar ca sa se amuze si este greu, tare greu, sa intelegi.

Dar lucrurile nu sunt albe sau negre. Daca vrei sa schimbi ceva, vazand amploarea problemei si vrand sa faci totul bine brusc, nici nu iti va veni sa te apuci de ceva. Totul se face putin cate putin, asa cum au facut cei de la acest parc. Au lucrat si continua sa lucreze cu proprietarii de elefanti in speranta ca vor reusi sa salveze cat mai multi elefanti si ca ii vor educa din ce in ce mai mult.

Prin succesul incredibil pe care il are acest parc (a trebuit sa cumparam biletele cu vreo saptamana inainte de vizita propriu-zisa pentru ca nu mai aveau locuri) toate parcurile cu elefanti din zona incep sa inteleaga ca trebuie sa inceapa sa faca lucrurile diferit. Si sunt peste 30 de parcuri care ofera diverse programe turistice cu elefanti doar in jurul Chiang Mai-ului. Reprezentantii parcului nu doar ca ii incurajeaza pe toti vecinii lor sa le urmeze exemplul, ba chiar ii ajuta sa isi puna la punct programe turistice care au in prim plan bunastarea animalelor.

Da, totul suna ca o reclama si nu, nu primesc nimic scriind toate astea. Scriu pentru ca am fost impresionata de ce am vazut, pentru ca stiu ca oamenii pot munci cu multa pasiune sa repare ceea ce tot oamenii au facut. Va povestesc toate astea pentru ca sper ca va veti gandi de doua ori inainte sa mergeti sa calariti un elefant, sau sa il priviti cum picteaza sau sa mergeti la circ, eventual cu copiii, sa vedeti cum elefantii fac trick-uri. Mergeti mai bine si imbratisati un elefant si admirati-i maretia si respectati-i viata si bucurati-va ca aveti ocazia sa il vedeti asa de aproape.