Delta si plaja si ciupituri si un nou autobuz al veseliei

Este 8 dimineata si asteptam in fata agentiei de turism sa vina autobuzul spre Delta Mekongului. Daca tot am ajuns asa de aproape de locul asta de care am tot auzit de-a lungul anilor, ne-am zis ca e o idee buna sa mergem intr-o excursie de 2 zile.

Autobuzul vine la timp de data asta. (Nu ca ieri cand am fost la Cu Chi Tunnels, cand am asteptat pana la 8.50, dupa care ne-am cerut banii inapoi. Exact cand ieseam victoriosi cu banii in mana din agentia de turism a venit autobuzul pe care il asteptasem o ora si ceva. Am intrat inapoi, le-am dat din nou banii si ne-am urcat in autobuz.)

Ajungem la prima oprire din delta unde ne urcam cu totii pe o barca lunga care ne trece Mekongul pana la o insula din mijlocul lui, unde vom manca. Este ciudat parca sa merg cu barca pe fluviul asta imens care trece prin atatea tari si care face ca Vietnamul sa fie pe primul loc in lume la exportul de orez, majoritatea orezului fiind cultivat chiar in delta.

Traversarea asta cu barca este inceputul a doua zile pe care ni le petrecem pe diverse barci. Ne plimbam cu o barcuta lunga in care mergem doar noi 3 si cu o doamna care ar trebui sa ne plimbe, vaslind. Vaslesc si baietii, Lucian chiar din greu, si cand se termina plimbarea doamna ne cere si bacsis, ca doar ne-a oferit ocazia sa vaslim si sa transpiram. Nu i-am dat. 🙂

Mergem si la piata plutitoare unde avem ocazia de a cumpara ananas la suprapret, ceea ce facem, ca este bun si noi ne luam in serios rolul de turisti de pe urma carora se scot multi bani. Este interesant sa vezi cum oamenii isi incarca marfa in barci marisoare – fructe sau legume, ce are fiecare de vanzare – vin cu barca pana in locul asta si ancoreaza in mijlocul Mekongului. Ridica apoi un stalp pe care leaga ce au de vanzare pentru a fi vizibil de departe.

Exemplu: Daca ai o barca intreaga de ananas de vanzare, iei un ananas, il legi de un bat lung si il ridici deasupra barcii. Apoi astepti sa vina clientii sa cumpere si stai acolo pe loc o zi, sau doua sau trei sau cate sunt necesare pentru a vinde toata marfa. Ai tot ce iti trebuie pe barca – apa, iti gatesti mancare, speli rufe asa ca poti sta cat vrei.

Dupa 2 zile de stat in delta si vreo 4 de umblat prin Ho Chi Minh, luam un autobuz care ne duce la Mui Ne, un mic satuc pe malul marii. Ajungem la hotel, ne schimbam si plecam la plaja. Plaja este departe de cele tailandeze si aproape de plaja marii negre. Apa este tulbure si plaja este destul de ingusta si destul de murdara pe alocuri. Pe malul marii gasesti resort langa resort, fiecare populat de cativa rusi grasuni care stau alene pe sezlongurile din dreptul resortului.

In dreptul resortului este curat pe plaja si fiecare are un paznic care se asigura ca nimeni nu deranjeaza leneveala clientilor. Daca petecul vecin de plaja nu are inca un hotel pe el, atunci plaja este plina de gunoaie si de ligheane mari si rotunde pe care localnicii le  folosesc pe post de barci pentru pescuit. Este interesant sa vezi cu cata dexteritate manevreaza pescarii o asemenea ambarcatiune pentru a intinde plasele.

Ne oprim in dreptul unui resort (noi nu stam la asa ceva ca e scump, stam cu restul lumii pe partea cealalta a strazii, la guesthouse) pe nisip si intram in mare. Apa este calda-calda..nu te racoreste deloc dupa caldura de afara. Inotam, ne ducem ba incoace, ba incolo, iesim din apa si ne intindem pe nisip. Stau intinsa vreo 15 minute, timp destul pentru niste musculuite de nisip sa ma ciupeasca destul de mult. Ma ridic apoi si stau mai mult pe malul marii pentru a ma feri de roiul de musculite infometate si ma uit la George cum tot comploteaza impotriva unui biet crab.

Ajungem la hotel si dorm lemn de pe la ora 22, chiar daca afara se canta din toti rarunchii de turist „Vietnam, Ho Chi Minh…Vietnam, Ho Chi Minh!”. Ma trezesc a doua zi si ma sperii cand vad ca ciupiturile musculitelor de ieri s-au transformat in niste galme imense, rosii si inflamate. Piciorul meu drept arata de parca ar fi stat cateva ore intr-un stup cu albine. Nici restul corpului nu arata prea bine.

Imi petrec restul zilei in casa ungandu-ma cu toate alfiile pe care le gasesc si plangandu-mi de mila. Azi clar nu este o zi buna – sunt obosita, am minim 100 de ciupituri care  ma mananca de mor si nu mai am nici un chef de calatoria asta.

O tin asa pana pe la 4 dup-amiaza cand ma plictisesc de situatia asta si plec spre plaja cu George sa mai facem o baie rapida. Eu iau o pauza de la gandit la mancarime si el de la a tot da cu crema fiecare piscatura in parte. Ajungem, facem o baie, inotam din nou in toate directiile pana cand obosim. Iesim, luam o nuca de cocos, o bem, o dam doamnei ce ne-a vandut-o sa o taie si mancam si miezul. Toata aventura a durat vreo ora. Bilantul ei – vreo 3-4 ciupituri noi. A meritat!

La 4.15 dimineata suna ceasul pentru ca trebuie sa ne trezim sa vedem rasaritul la dunele albe. Ne taram cu totii pana la jeepuul care ne asteapta in fata hotelului. Jeepul rusesc are vreo 35 de ani si o gaura in podea, langa piciorul lui Lucian. Asa iti trebuie daca vrei sa stai in fata, ia de aici extra ventilatie!

Ce crezi ca e: rasaritul pasnic si impresionant, cu soarele ridicandu-se alene peste niste dune de nisip alb.
Ce este de fapt: Tu si inca vreo 100 de turisti care se duc care incotro sa vada rasaritul, fac poze ca bezmeticii la orice, ATV-uri care se vanzolesc in toate directiile si isi tureaza suav motoarele fix in linistea ta sufleteasca. Bun si asa…prea multa liniste cica oricum strica. 🙂

Mergem apoi la dunele rosii – o noua serie de dune de nisip, de data asta rosu (stiu, nu v-ati fi prins de asta din nume) si amestecat cu gunoaie. Ajungi la dune, iei un pahar de iced coffee, mergi pe dune, bei cafeaua, ce sa faci cu paharul? Il arunci acolo unde esti, doar n-oi fi prost sa il cari dupa tine inapoi si sa-l arunci la gunoi. Asa faci cu orice ai la tine – cutie de suc, sticla de apa, masca de pe fata (poate ti-ai dat seama fix cand esti pe varful dunei ca nu iti mai place, asa ca o lasi sa se amestece cu duna aia pe care esti).

Fairy spring este ceva chiar dragut – un raulet adanc de cativa centrimetri care curge pe un pat de nisip rosu si se varsa in mare. Ce sa facem noi aici? Mergem desculti prin el pana ne plictisim si ne oprim, stam pe niste sezlonguri si bem o nuca de cocos.

Dam la cazarea din Mui Ne peste primii turisti romani din Vietnam – Manuela si Victor – care au venit aici din decembrie pentru kiting. Stiam ca este renumita statiunea pentru wind surf, dar nu ma asteptam sa aflu ca sunt vreo 30 de romani in zona, veniti special pentru asta. Din vorba in vorba aflu ca ei se dau din cand in cand pe lacul Fundata, acolo unde eu mergeam la baie cand eram mica. „E mica lumea asta” imi zic din nou, gandindu-ma ca a trebuit sa vin in Vietnam ca sa ii intalnesc pe cei ce isi petrec timp la doar 30 de kilometri de locurile in care am copilarit.

Azi ne trezim fara alarma. Ce bine e sa dormi cat vrei! Hai sa facem bagajul ca plecam la Da Lat. Ne-am luat biletele de autobuz de la hotel – biletele este de fapt gresit spus ca noi le-am dat banii si ei nu ne-au dat nimic, asa ca speram ca avem autobuzul la 13, asa cum ni s-a spus.

Autobuzul vine chiar mai devreme si nu este un autobuz ci un mini-bus. Din cele 4 rucsacuri, doar al meu incape in compartimentul de bagaje. Restul le luam cu noi inauntru. Ne urcam si vedem ca este aproape plin asa ca ne gasim cu greu niste locuri. Ne minunam  degeaba pentru ca dupa noi se mai urca inca vreo 6 oameni cu bagajele din dotare. Sunt oameni pe absolut toate scaunele si bagaje peste tot – pe culoar, peste alte bagaje, in usa, sub scaune, orice spatiu cat de mic va fi repede ocupat de un nou bagaj. Stam pe penultimul rand, drept pe roata, asa ca simtim toate esecurile in materie de drum ale Vietnamului drept in sira spinarii.

Cand ai crede ca efectiv nu mai incape nimic, soferul se opreste si mai ia niste cutii de pe drum pe care le inmaneaza pasagerilor din spatele sau, sa le aseze ei pe unde or gasi niste loc. Mai mergem ce mai mergem si oprim din nou. Ne depaseste un scuter pe care sunt doua doamne. Se opreste, una se da jos si ii da soferului niste noi papornite care ajung si ele tot in autobuz. Dupa care se urca si doamna. Ce daca nu mai sunt locuri? Sta acolo in fata langa sofer, cu schimbatorul de viteze intre picioare.

Ne oprim pentru o pauza de cateva minute. Soferul se da jos, deschide usa si da vreo 2 bagaje jos din autobuz pentru ca blocau usa. Bagajele de pe culoar nu par sa conteze, asa ca ne descurcam cum putem sa coboram, sarind peste trolere si sarsanale. Bagajele ce erau in usa au stat pe sosea toate cele 20 de minute, cat a durat pauza, in dreptul usii deschise.

Mai avem vreo 2 ore de mers pana in Da Lat si e cald de mori pentru ca drumul tot urca si, ca atare, aerul conditionat a fost oprit. Nu merge si la deal si cu aer conditionat. Macar privelistea este tare frumoasa….plantatii dupa plantatii  de cafea, flori de tot felul si oameni care isi vad de viata lor.

Am ajuns in Da Lat si sunt 20 de grade. Suntem cu totii fericiti dupa ce am tot stat in 34-35 de grade in ultima luna. Luam traditionala masa pe trotuar si iar habar n-avem ce mancam. Noroc ca ne arata doamnele de la care am luat mancarea cum se mananca: se ia omleta cu germeni de fasole care ni se pune in fata si se taie felii cu foarfecele din dotare, se ia o hartie de orez, se pune o bucata de omleta, niste salata si alte ierburi, dupa gust, si se ruleaza. Se da apoi prin sosul care ni s-a pus in fara si in care fiecare isi mai pune cat ardei iute vrea si se mananca. Este bun asa ca mai luam o portie.

Bine am venit in Da Lat! Nu stim ce vom face maine, dar e tare bine aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.