Tata, la telefon, pe 1 ianuarie: „Nu ai mai scris nimic de pe 27 decembrie.”

Nu am mai scris pentru ca nu prea am avut timp. Pe 29 decembrie am ajuns in Koh Samet si acolo am stat pana pe 2 ianuarie. Tot timpul l-am petrecut la plaja, la masa, in drum spre plaja sau odihnindu-ma dupa atata inotat si stat ba pe o parte, ba pe alta, la soare. In principiu au fost niste zile de facut mai nimic, un „mai nimic” pe care d-abia il asteptam dupa umblatura din ultimele doua sapamani.

Koh Sametul este o insula mica si frumoasa la vreo 200 km de Bangkok. Are plaje pline ochi de turistii care au dat navala sa petreaca revelionul aici (ca si noi de altfel) si plaje mici si linistite unde poti sa lenevesti intr-un hamac legat de doi copaci pe malul apei. In principiu aici gasesi de toate pentru toti.

Am mancat ananas dimineata, la pranz si seara, am mancat fel de fel de chestii pe gratar, ne-am plimbat intre plaje pe niste banchete puse in remorca pick-up truck-urilor care joaca rolul de taxi, am facut poze de sezon cu beteala si nuci de cocos, am ras mult, am dormit mult, am inotat mult.

Partea cea mai interesanta a fost discutia de pe una dintre plaje despre lady boys. Lin, tailandeza pe care a cunoscut-o Laurentiu si care si-a petrecut o zi cu noi in Koh Samet, a rezistat eroic tirurilor de intrebari puse de George legate de lady boys.

Ce am gasit fascinant in ceea ce povestea Lin este discrepanta imensa intre prejudecatiile si inchistarea in ceea ce priveste relatiile din societatea traditionala tailandeza si partea asta cu lady boys, prostitutie, femei iinchiriate de vestici.

Stau pe plaja si ma uit cum se sparge val dupa val de malul cu nisip alb. In fata mea un vestic la vreo 35 de ani si o tailandeza micuta se tin de mana pe mal. Ea este jumatate din cat este el, atat la inaltime, cat si la greutate. Ma uit la ei si ma intreb care o fi povestea lor – se stiau de mult? sunt impreuna? sau pur si simplu baiatul asta a venit in Tailanda si „a inchiriat-o” atata timp cat este el in vacanta?

In acelasi timp ma intreb oare cum se inteleg, pentru ca diferentele culturale sunt destul de mari intre aceste doua lumi. Statutul femeii in societatea tailandeza clasica este destul de clar – in principiu face ce zice barbatul, nu alege nimic ci urmeaza directia data de cel de langa ea. Astea toate le-am aflat indirect, din ce ne-a mai povestit Laur.

Am vazut atatia vestici cu asiatice in ultimele  zile pe insula asta incat se pare ca asta este imaginea care va ramane in mintea mea. Am un sentiment ciudat legat de asta pe care imi e greu sa il pun in cuvinte. Suntem toti oameni, chiar daca aratam diferit, venim din culturi diferite si aveam o alta perceptie asupra rolului fiecaruia in societate. Stau pe plaja asta si ma uit la cei doi din fata mea, ma gandesc la toti cei pe care i-am vazut zilele astea aici, ma gandesc la Laur si la Lin si imi dau seama ca insula asta este locul unde valul de vestici se loveste de valul de estici si, din contactul asta, apa ajunge sa se miste altfel decat suntem cu totii obisnuiti sa vedem.

Tailandezele care umbla cu vestici sunt vazute destul de rau de societatea traditionala. Localnicii nu isi afiseaza afectiunea in nici un fel in public – nu merg tinandu-se de mana, nu merg imbratisati, doamne fereste de vreun sarut in public. Si vin vesticii care sunt complet opusul acestei gandiri si, la miijloc, iese ceva ciudat pentru ambele culturi. Este bine sau rau? Eu cred ca bine pentru ca asa ne aropiem si mai mult cu totii de a constientiza ca suntem parte a aceluiasi intreg.

Din insula am plecam cu un nou bronz, inca vreo 10 ciupituri de tantari si o stare de liniste care sa imi ajunga aproape toate cele 14 ore cat a durat drumul pana in Cambogia. Si de abia astept sa ajung inapoi in Tailanda, pe o alta insula si sa fac fix acelasi lucru, dar pana atunci mai am niste locuri de vazut si niste oameni de cunoscut, asa ca, va urma.