Bangkok – o alta lume

Stau intinsa pe spate pe un pat cu ochii inchisi. Din cand in cand bate cate o pala de vant racorors si se simte un miros de plante. Inspir incet si expir la fel de incet, in timp de muschii de la piciorul stang imi sunt masati viguros. Da, sunt intr-un salon de masaj tailandez si mai am de savurat inca vreo 50 de minute.

Doamna care ma maseaza, sa tot aiba vreo 40 de ani, sta in pat langa mine si isi foloseste mainile, antebratele, chiar si talpile picioarelor pentru acest masaj. Imi dau seama ca masajul tailandez nu are nimic a face cu ideea de relaxare completa la care ma gandeam, ci este mai mult un stretching al muschilor. Este o experienta foarte personala pe care o traiesti alaturi de persoana care te maseaza.

In patul din stanga mea este George. In patul din stanga lui este Laurentiu. Toti trei stam si savuram fiecare clipa de relaxare amestecata, in mod ciudat, cu durerea provocata de masarea unor muschi cu febra musculara sau contracturi. In patul din dreapta mea este altcineva. Nu il vad pentru ca suntem despartiti de o perdea, dar il aud cum sforaie din tot sufletul.

Maseuzele stau fiecare la picioarele noastre si ciripesc intre ele. Ma gandesc ca nu inteleg o boaba din ce spun, dar vorbesc incet si limba asta a lor parca adauga la atmosfera de relaxare. Doamna care ma maseaza pare mai vorbareata. Vorbeste, rade precum Muttley, mai vorbeste un pic.

Sunt din nou intr-o lume complet noua mie. Nu am intrat niciodata intr-un salon de masaj, si cu atat mai putin in alta tara. In Bangkok sunt tare multe, doar mergand pe strada vreo 10 minute, am trecut pe langa vreo 6-7. Ma gandesc la femeile care lucreaza aici si la cei cativa clienti care asteapta sa le vina randul, toti asiatici. As vrea sa o pot intreba pe doamna care ma maseaza lucruri despre viata ei, de cat timp face asta, cum este pentru ea, cum este vazut masajul in cultura tailandeza, este masajul diferit in functie de client (pentru ca vad ca baietilor le fac maseuzele ceva, in timp ce mie imi face alte miscari) si cate si mai cate. Dar nu pot afla lucrurile astea din cauza barierei de limba – doamna nu vorbeste engleza si eu nu vorbesc tailandeza, asa ca raman cu intrebarile si ma afund in zambet si in relaxare.

Ma gandesc la zilele astea ce au trecut. Bangkok-ul este minunat! Totul este curat, frumos, colorat, aglomerat, viu. Este cald, chiar foarte cald in timpul zilei, poate asa imi va trece si raceala capatata in infriguratele orase din nordul Indiei. Daca in India nu am avut curaj sa mananc absolut nimic pe starada, in Bangkok singurul motiv pentru care nu am mancat chestii pe strada este pentru ca mancasem prea multe deja si efectiv simteam ca o sa explodez.

In prima seara am ajuns, am lasat lucrurile la hotel si am iesit sa mancam. Am gasit o taraba pe strada unde un domn avea niste cratite cu mai multe mancaruri. Inutil sa spun ca nu stiam ce este in nici una din ele si domnul nu vorbea engleza. Ne-am descurcat pana la urma tare usor aratand cu degetele ce am vrea si alegand dupa aspect. Ne-am asezat cu totii la masa de pe trotuar si am inceput sa mancam, in timp ce domnul ne-a pus fiecaruia in fata cate o cana cu apa si gheata, scoase dintr-un butoi. Am mancat tot si am baut apa din butoi fara nici o strangere de inima. Au fost minunate. Nota de plata – intre 35 si 50 de baht (aproaximativ intre 3,5 si 5 lei) de persoana. Am ras si „vorbit” un pic prin semne cu ceilalti meseni si cu domnii de la restul de tarabe, toti tailandezi.

Oamenii de aici sunt incredibil de amabili si de plini de bun simt. Ma uit incremenita de uimire cum se formeaza cozi perfecte la urcarea in sky-train. Nimeni nu se busculeaza sa se urce peste cei ce coboara. Asteapta rabdatori unul in spatele altuia sa coboare lumea din vagoane, si apoi cele doua siruri, unul in stanga usii, altul in dreapta, se scurg incet in vagoane.

Ce am mancat pe strada? Absolut de toate – pad thai, sticky rice cu mango, spring rolls, supe tailandeze cu pui, cu porc, desert tailandez cu fructe, lapte de cocos si gheata, banane coapte, porumb copt, insecte prajite, durian, ananas, pepene galben, fel de fel de mancaruri, toate atat, dar atat de bune (exceptand durianul si insectele, dar na..am incercat 🙂 ). Pretul in general – 20 baht.

Ce sa zic…este minunat aici. Inteleg de ce am vazut in doar doua ore in Bangkok mai multi turisti decat am vazut in o luna in Sri Lanka si India. Asta a fost de departe cel mai bun Craciun din viata mea. Locul este minuant, localnicii il completeaza perfect si George este in sfarsit cu mine, asa ca nu imi lipseste absolut nimic. Este chiar paradisul ala la care visam cand am plecat de acasa.

Poimaine plecam in Koh Samet pentru revelion. Ce sa zic..sarbatori fericite tuturor! 🙂

 

Un gând despre &8222;Bangkok – o alta lume&8221;

  1. am salivat putin cand am citit de sticky rice cu mangooooo (d-ala veritabil) dar mi-a trecut brusc cand am citit de durian :)) Sarbatori fericite! p.s. sa nu pupati tailandezi/tailandeze pe obraz, chit ca e f usor sa te imprietenesti cu ei/ele. Distractie placuta in continuare!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.