Sunt multe momentele in care mi-am zis „Da, ce frumos ar fi daca as face asta, mi-ar placea. Poate odata o sa fac.” Asa mi-am zis si de ideea asta cu sabaticalul cand am gasit termenul pentru prima data. Descopar cu fiecare zi ce trece alte si alte lucruri pe care vreau sa le fac, experiente pe care vreau sa le traiesc, locuri pe care vreau sa le vizitez.

Mergeam pe Stirbey acum vreo 7-8 ani si am vazut o reclama la o agentie de turism cu un safari in Kenya. Mi-am zis atunci ca ar fi frumos sa merg sa vad locurile alea. Apoi mi-am vazut de drumul meu spre serviciu si de viata statica de zi cu zi. La vreo 2 ani am citit Dealurile verzi ale Africii si mi-am adus aminte de ideea asta. Mi-am reconfirmat-o si am pus-o undeva intr-un teanc de alte idei care s-au pierdut apoi in agitatia zilnica. Am prins la televior un documentar de calatorie despre Kenya la alti vreo 2 ani dup-aia. Intr-un mod previzibil s-a intamplat acelasi lucru.

Cate sunt oare experientele pe care am vrea sa le traim si le ascundem undeva intr-un morman pe care il numim „Poate odata”? Probabil ca tare multe. Ajungem sa traim doar visand ca la un moment dat va veni ziua aia in care chiar vom face ce ne dorim, dar nu acum, acum nu suntem pregatiti inca,  mai avem de terminat ceva si apoi inca ceva si inca ceva.

Ei bine, eu am facut o lista cu dorintele astea si tot adaug lucruri. De ce? Ca sa fie undeva fizic, nu ingropate si pierdute in mintea mea printre mii si mii de alte lucruri. Cand voi face safariul ala in Africa? Nu stiu, dar macar stiu ca vreau sa il fac.