Dragul meu, nici nu stii cat de mult imi lipsesti. Sau poate stii. Este tare frumos aici unde sunt acum. Stau la plaja si ascult muzica de la terasa din departare si ma gandesc la tine, ma gandesc la cum eram amandoi la Gura Portitei.

Sunt in apa si inot ba in stanga, ba in dreapta. Sunt singura care inoata paralel cu malul sau care inoata in vreun fel. Ma gandesc ca am fi fost doi care am fi inotat si am fi dat ture si ne-am fi balacit toata ziua.

Ma trezesc dimineata, deschid ochii si tu nu esti aici. Ma tarasc din pat in fiecare dimineata si ma imping de la spate sa fac lucruri. Asa imi vine cateodata sa stau in pat si sa imi plang de mila ca mi-e atat de dor de tine. Sunt in paradis, ar spune unii, si mi-e asa greu sa fiu singura in paradis. Dar ma ridic din pat si te iubesc de aici de departe si ma duc sa traiesc noi experiente cu gandul secret ca mai e putin pana vom fi amandoi in paradis.

Ma uit la pozele tale din Istanbul de pe Facebook si ma minunez de cat de frumos esti. Esti vesel si incantat in unele, obosit si parca un pic abatut in altele. Asa te-as strange in brate acum cand ma uit la tine, dar nu pot. Sper doar ca energia asta pe care o degaja starea asta a mea de fericire ca te-am intalnit sa ajunga cumva la tine.

Este buna pauza asta pe care am luat-o mai mult sau mai putin intentionat. Totul este cu un motiv imi spui, si asa este. Aici, departe, imi dau seama de mult mai multe lucruri decat daca as fi langa tine tot timpul. Te iubesc si sunt departe de tine ca sa te iubesc si mai mult.