Concluzii despre Sri Lanka

Este 8 dimineata. Stau la geamul camerei in care am dormit, beau cafea si ma uit afara. Vad acoperisuri de tigla, cer albastru si palmieri.

„Cami, bucura-te, traiesti un vis!” imi spunea cineva de curand. Da? Traiesc un vis? Nu tocmai..traiesc o alta realitate fata de cea cu mersul la serviciu zi de zi. Tot timpul pe drum, merg, vad ceva, am vazut, merg mai departe.

Azi este ultima zi in Sri Lanka. Peste cateva ore luam avionul spre India. Cateva zile de stat pe plaja in Goa nu au cum sa faca nimic rau ne-am zis. 🙂

Cum a fost tara asta? Interesanta. Un amestec de saracie, mizerie din loc in loc, oameni calzi si prietenosi si natura verde si atat de frumoasa.

M-am mirat tot timpul cand mergeam ba cu trenul, ba cand urcam pe Adam’s Peak pe jos ca vedeam o gramada de flori care cresteau pe marginea drumului. Imi aduceam aminte ca mama le crestea in ghivece cand eram eu mica.

Mama, mai stii ca aveai odata o floare in ghiveci careie ii ziceai cercelus? Ei bine, in Sri Lanka cercelusul creste pe marginea drumului si este un arbust mai inalt decat mine.

Oamenii? Atat de diferiti de cei de acasa, si nu ma refer doar la fizic. In Bucuresti mergeam pe strada in legea mea, cu castile in urechi fara sa vad pe nimeni. Aproape toti facem chestia asta. Suntem singuri intr-o mare de oameni, fiecare retras in singuratatea si in gandurile lui. Aici merg pe strada si oamenii se uita la mine si imi zambesc. „Good morning madam, how are you?” Si se vede ca este o intrebare sincera, nu ca intrebarile de complezenta pe care ni le punem unii altora cand discutam cu americani sau cu englezi la serviciu.

Oamenii sunt autentici aici si foarte, foarte corecti. Sri Lanka este singura tara in care am fost pana acum unde, daca la supermarket nu au sa iti dea restul, iti vor da mai mult; singura tara unde ii lasi baiatului care ti-a adus micul dejun un bacsis pe masa si el iti bate la usa sa iti spuna ca ti-ai uitat banii.

sam_6686.jpg

sam_6407.jpg

wp-1448454833862.jpeg

sam_6592.jpg

sam_6739.jpg

A, si v-am zis ca in tara asta sunt chiar inalta? Ma simt ca un gigant cand merg pe strada, cand ma asez pe scaun in autobuzele sri lankeze sau cand merg cu trenul la clasa a treia. Toate canapelele de 2 locuri sunt de 1 loc jumate dupa standardele noastre. Pot doar sa imi imaginez cum se simte Luci printre ei.

Ce sa zic drept incheiere? Veniti si vedeti si voi cum e. Eu zic ca merita, pentru mine cu siguranta a meritat.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.